Zilele acestea se desfășoară la Gilching, Germania, cea de a 18-a reuniune anuală a Societății Europene pentru Astronomie în Cultură (SEAC). Participă aproape 70 de specialiști din 30 de țări inclusiv România care apare în trei lucrări.

Astronomi din Australia, Germania, Marea Britanie, Canada și SUA au pus la punct o nouă metodă de a cântări planetele din Sistemul Solar cu ajutorul semnalelor radio care vin de la pulsari. Informații de la patru asemenea corpuri cosmice au fost folosite pentru cântărirea planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn dar și a sateliților și inelelor.

E de ajuns să îndrepți telefonul mobil spre peisajul pe care îl privești și după câteva momente apar pe ecran toate informațiile posibile despre regiunea respectivă: profilul munților, numele vârfurilor și al cabanelor și altitudinile la care se află. Este vorba de un sistem dezvoltat de cercetătorii de la Fundația Bruno Kessler din Trento, Italia.

Anul Internațional Darwin sărbătorit în anul 2009 cu ocazia bicentenarului nașterii omului de știință britanic nu a lăsat indiferentă nici societatea românească. Una din urmări este și apariția unui nou program de master la Facultatea de Biologie a Universității din București. Este vorba de masterul de Antropologie Evoluționistă, un program academic de 2 ani, deschis tuturor celor interesați de studierea originilor omului și a comportamentului uman.

ResearchGATE este o rețea socială gratuită care adună la un loc cercetători și oameni de știință din toată lumea. Platforma online are peste 400.000 de membri din aproape 200 de țări. Pe lângă comunicarea cu experți în aproape toate domeniile științei, rețeaua permite colaborarea cu specialiști din toate colțurile lumii prin intermediul unor aplicații specifice. Amintim motorul semantic de căutare prin intermediul căruia utilizatorii au posibilitatea de a scotoci în resursele interne, în șapte din cele mai mari baze de date bibliografice și în peste 1.000 de baze de date open acces cum ar fi PubMed, CiteSeer sau arXiv. Astfel, dacă se introduce rezumatul unei lucrări în motorul semantic de căutare, utilizatorul va obține articole similare după un simplu click.

Nu cu mult timp în urmă, în iunie 2008, la CERN, Geneva, au început lucrările de punere în funcţiune a celui mai mare accelerator de particule elementare, LHC (Large Hadron Collider). Experimentul, finanţat, proiectat şi executat printr-o colaborare internaţională, are scopul de a dovedi existenţa bozonului Higgs, ceea ce ar contribui în mod substanţial la înţelegerea mai profundă a structurii materiei. Acesta este atât de important pentru ştiinţă, încât în termeni metaforici particula a fost numită, de unul dintre fizicieni, drept "particula lui Dumnezeu".

Am beneficiat de lucrul în domeniul astrofizicii datorită întâlnirii mele cu Profesorul Călin Popovici, în anul 1964, după terminarea Facultăţii de Fizică. Am avut onoarea să lucrez sub conducerea sa, la secţia de Astrofizică, a Observatorului Astronomic al Academiei Române, până în anul 1977, când ne-a părăsit din cauza unei boli grave. Voi relata mai jos despre profesorul, cercetătorul, deschizătorul de drumuri noi în ştiinţă şi despre OMUL Călin Popovici.

Ce mai înseamnă în zilele noastre omul potrivit la locul potrivit? Mai există oare vreo legătură între  hobby și profesie? De ce e atât de greu să avem propria afacere? În cazul în care există, de ce e greu de supraviețuit? Să fi venit momentul pentru o regândire a resurselor umane? Cum ne pot ajuta platformele online să trecem de zidul care pare că se înalță pe măsură ce mai facem un pas către atingerea obiectivelor propuse? Să fie vreo legătură între cele spuse și jurnalismul de știință?  Acestea au fost chestiunile care ne-au motivat să avem un dialog cu unul dintre cei care cred că întrebările au răspuns iar problemele au soluții reale. Este vorba de Alexandru Poncea, coordonatorul proiectului Estica ce a debutat zilele acestea.

Să începem cu oul. Să privim la scheletul unui mamifer. Să considerăm un liliac. Este un fapt nemaipomenit că găsim la el toate oasele pe care le găsim şi la om. Doar proporţiile sunt diferite. Mai ales 'degetele mâinilor' pe care liliacul le are mult mărite şi le foloseşte ca bază pentru aripi. La cal, este un pic pe dos, toate degetele de la picioare aproape au dispărut şi a rămas unul singur, cel mijlociu, pe care merge. Calul merge în poante. La vite au rămas doar două degete. La toate mamiferele a fost păstrată ordinea elementelor scheletului. Am putea deduce de aici că toate mamiferele au un strămoş comun. Studiindu-le mai atent, mamiferele se împart în specii, care pot fi aranjate într-un arbore genealogic. Şi, aceasta, doar pe baza diversificării lor. Dintr-o ramură se pot desprinde două sau mai multe ramuri, dar două ramuri nu se pot alătura, dând naştere la una singură. Acest lucru este ilustrat cu prisosinţă dacă luăm în studiu genomul respectiv. Dar asupra acestui lucru vom reveni, mai jos.

Aparent, evoluția climei și stadiul ei în prezent nu constituie obiectivul principal al activităţii mele curente de cercetător fizician la Institutul de Geodinamică al Academiei Române. Concret, studiez problema corelației dintre mareele terestre și cutremurele de pământ. Mai precis, succesiunea perioadelor de sincronizare a activității seismice cu unele frecvențe specifice atracției gravitaționale dintre Lună - Pămant, respectiv Soare - Pământ. Dacă cel puțin teoretic, zborul unui fluture dintr-o parte a planetei ar putea provoca o furtună  în partea opusă ei, atunci nu-i deloc de neglijat și posibila legătură  a interacțiunilor la nivel planetar cu evoluția climei. Așa s-a născut această ipoteză care poate părea, sau nu, ficțiune.