Soarele, sursa vieţii materiale şi spirituale a influenţat intotdeauna
cultura şi civilizaţia umană. Simboluri reprezentând Soarele au fost
prezente în toate marile vechi civilizaţii: egipteană, chineză, indiană
sau mayaşă de exemplu. Astfel, zeul solar Mithra era cinstit de către
vechii perşi la solstiţiile de iarnă şi de vară. Vechii egipteni
considerau Soarele a fi ochiul zeului Horus care mai tîrziu a devenit “
Ochiul lui Dumnezeu” şi în prezent este reprezentat în picturi pe
bisericile creştine ca un cerc încadrat de două triunghiuri şi
inconjurat de raze de lumină.
In studiile etnografice, în general se consideră că discurile, romburile, rozetele, cruciuliţele şi alte semne asemănătoare care apar pe broderii, ceramică, ouă încondeiate şi ornamente arhitecturale sunt indubitabil reprezentări ale Soarelui. Mai mult, alte imagini complexe apar a fi reprezentări ale eclipselor de Soare.
Cazul tipic constă dintr-un cerc intersectat lateral de două arce de cerc, cu trei raze îndreptate in jos, peste care uneori este trasată o bară şi cu trei curbe in partea de sus. In interiorul cercului uneori este prezent un punct, un romb, o inimioară etc.
Dacă analizăm atent aceste ornamente descifrăm că cercul principal reprezintă Soarele, cele trei raze verticale, lumina Soarelui spre Pământ, bara transversală, norii prin care trec razele solare, arcele laterale semnifică Luna in trecere peste discul Soarelui în timpul unei eclipse, buclele din partea superioară sunt erupţiile si alte fenomene solare vizibile in timpul unei eclipse, iar ornametul central reprezintă petele solare.
In satele din ţara noastră şi în special în cele din Bucovina se întâlnesc sute de asemenea ornamente pe casele oamenilor care par adevărate temple solare. Acest lucru nu este accidental . Simboluri similare au fost descoperite pe celebrele tăbliţe de lut de la Tărtăria din Transilvania care datează încă din milenuil IV î.Hr., la Jevdet Nasr - Iraq (mileniul III î.Hr) şi Knossos - Grecia (mileniul II î.Hr).
Specialiştii în domeniu consideră că aceste simboluri sunt primele forme de scriere umană. Ţăranii din România nu au avut în faţă modelul tăbliţei de la Tărtăria atunci când şi-au ornat casele, dar ei le-au preluat in timp de la o generaţie la alta şi le-au îmbogaţit încât în prezent cu greu poate cineva să spună ce reprezintă aceste modele. Iniţial, aceste simboluri aşezate pe case sau diverse obiecte aveau atât rol artistic, dar mai ales apotropaic impotriva spiritelor rele.
După apariţia creştinismului simbolul protector a devenit crucea, dar aceasta este o transformare a reprezentarii Soarelui, care initial era un disc, apoi un disc cu cruce in centru, apoi un disc mai mic cu bratele crucii in exterior, după care discul s-a tot micşorat şi a rămas numai crucea.
Interesantă este creştinarea unui simbol de la Tărtăia care seamănă cu o scăriţă cu trei trepte, căruia acum i s-au adăugat două cruciuliţe la capete.
Cu trecerea timpului aceste simboluri au fost atât de mult imbogaţite şi alterate încât cu greu uneori mai putem spune că ceea ce pare a fi un buchet de flori, un spic de grâu sau o cruce frumos impodobită reprezintă de fapt o eclipsă de Soare.
Aceste valori de patrimoniu arhitectural românesc ar putea fi valorificate în cadrul turismului. Astfel pe lângă turismul clasic obişnuit noi am putea promova şi astroturismul. Din păcate în ultima perioadă de timp tot mai mulţi ţărani îşi construiesc case noi sau înlocuiesc numai tencuiala pereţilor, sau o acoperă cu lambriuri din mase plastice şi distrug aceste comori inestimabile. De aceea noi considerăm că se impune o reglementare legală şi o încurajare in ceea ce priveste păstrarea caselor care au acest tip de ornamente.
In continuare prezentăm căteva imagini cu motivul Soarelui şi al eclipselor de Soare pe case din ţara noastră.