Unii autori vorbesc de arhipelag sau de constelații, medicii de
un "spectru autist", dar ideea este aceeași: o afecțiune a cărei
forme multiple împarte caracterele comune care fixează
diagnosticul. În acest sens, autismul este un ansamblu de semne, un
sindrom, o maladie unică. Riscul de apariție a acestei tulburări
psihice este de patru ori mai mare la băieți iar în Franța cifra
persoanelor afectate a ajuns la 400.000, potrivit
Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Neuropsihiatrul Leo Kanner (1894 - 1981; medic american de
origine austriacă) a folosit pentru prima oară acest termen în anul
1943 pentru a descrie tulburarea precoce şi globală de dezvoltare
manifestată de unii copii în interacţiunile sociale și afective
(termenul a fost preluat din psihiatria adulților).
"Uneori, părinții percep din primii ani comportamentul
particular al bebeluşului, marcat de o indiferență, o absență a
contactului vizual, a surâsurilor, a gânguritului" susține prof.
Catherine Barthelemy, psihiatru pediatru la Centre Hospitalier
Regional et Universitaire de Tours. Depistarea riscului copiilor
trebuie totdeauna să fie timpuriu pentru a propune din timp măsuri
dar este dificil de fixat diagnosticul înainte de vârsta de 3 ani;
de fapt acesta " se bazează numai pe semnele comportamentale - nu
există azi niciun mijloc biologic sau genetic de diagnosticare a
acestei afecțiuni", mai spune prof. Barthelemy.
Diagnosticul se bazează pe manifestarea simultană a trei feluri
de tulburări comportamentale: de socializare (copilul, cu față
inexpresivă, pare solitar, se joacă singur, are puține contacte
emoționale și se comportă cu persoanele ca și cu obiectele); de
comunicare (el nu vorbește sau vorbește fără legătură cu
dialogul); de adaptare (cea mai mică schimbare în mediul lui poate
provoca crize de angoasă sau de agresivitate, activitățile lui sunt
foarte puțin variate, repetitive, cu momente stereotipale ca
baterea din mâini, balansul). "Aceasta este triada, exprimată la
diverse grade, care definește autismul. Îmi ajunge deci să fixez în
aceeași zi diagnosticul la un copil foarte inteligent și la altul
deficient", subliniază Catherine Barthelemy.
Aceste manifestări se regăsesc atât în formele marcate de un
retard mental profund și absența limbajului cât și în maladia
Asperger - poate fi vorba de autistul care are uneori capacități
intelectuale, situație ilustrată excepțional de Dustin Hoffman în
filmul Rain Man. "La acești autiști de nivel înalt, primul
diagnostic la 50 de ani, după o viață de rătăcire terapeutică, nu
este excepțional", spune prof. Marion Leboyer, psihiatru
responsabil de polul de sănătate mentală din grupul spitalier
Chenevier-Mondor de Creteil.
Originea autismului ramâne un mister. Pentru 10% până la 20%
dintre copii, autismul este sindromic, întrucât asociază o maladie
genetică sau metabolism favorizant (X fragil, scleroză, trisomia
21). În 80% din cazuri însă, cauzele sunt necunoscute. Progresele
realizate în ultimii ani permit totuși eliminarea concepției care
domină de mult timp, aceea a unei maladii datorate retragerii
precoce a copilului față de o relație cu mama percepută ca
negativă. După anii 1970, progresul neurologiei a condus la ipoteza
unei disfuncții cerebrale și permite dezvoltarea de noi terapii
comportamentale, chiar dacă "niciuna nu este validată științific "
susține prof. Barthelemy. Se asociază deseori risperidonei, un
medicament care reduce anxietatea si agresivitatea profundă a
autismului, dar nu acționează direct pe maladie.
O colaborare constructivă
După anul 2003, studiile au identificat, la animal sau în
familiile cu mai mulți bolnavi, mutații pe genele implicate în
comunicarea dintre celulele nervoase. Nu se mai pune la îndoială că
autismul are cel puțin o componentă genetică. Diagnosticul poate să
fie bulversant și poate necesita un tratament pe termen îndelungat.
Hormoni ca melatonina, a se vedea și ocitocinul, par deasemenea să
intervină. Progresul imagisticii cerebrale sugerează că o regiune a
creierului este asociată autismului. Această alunecare de la o
concepție psihanalitică la o viziune mai neurobiologică a
autismului nu se face totdeauna fără fricțiuni între profesioniști
dar conduce puțin câte puțin la o colaborare constructivă între
psihiatri, geneticieni și neurologi. Apoi, familiile care au copii
suferinzi de această maladie se implică din ce în ce mai mult la
această revoluție în curs.
Note:
Sursa: Le Figaro, "Autisme : la piste génétique", de Martine
Lochouarn. Pentru detalii click
aici. Traducerea și adaptarea articolului a fost realizată de
psiholog Doina Dumitrescu.
Centre Hospitalier Regional et Universitaire de Tours (
CRHU)
Pentru detalii despre maladia Asperger, click
aici.
Comentarii
autism vs ADHD
Autor:akkad akkad, publicat : 5/11/2010 10:44:38 AMam cateva intrebari,ce este in comun intre autism si ADHD ? Cum se poate explica faptul ca exista copii care sunt tratati la fel ca cei cu autism ajung sa aiba ADHD ?
Aceste intrebari se refera la cazurile in care cauza nu este ceva fizic, ci mai degraba psihologic.
Multumsc anticipat.
ADHD/Autism
Autor:doina dumitrescu, publicat : 5/13/2010 9:40:42 AMAtât Autismul cât şi ADHD-ul (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie) sunt afecţiuni de natura neurobiologică, care apare la copii, cu o frecvenţă mai crescuta la băieţi, dar simptomatologia lor este total diferită, tratamentul şi evoluţia. Cu un tratament corect, aplicat pe toate cele trei paliere –educaţional, psihoterapeutic şi medicamentos, copilul cu ADHD are o evoluţie care tinde spre vindecrare, coroborat şi cu înaintarea în vârstă, maturizarea.
O oarecare asemănare poate fi făcută între ADHD şi sindromul Asperger (sindrom ce se înscrie în spectrul autist) în sensul că de multe ori copiii sunt „recrutaţi” din rândul celor cu un IQ peste medie.
Există şi cazuri complexe în care linia de demarcaţie dintre cele doua afecţiuni este foarte greu de stabilit.
Voi reveni cu un articol despre ADHD astfel sa aducem mai multa lumina asupra subiectului in cauza.