O religie monoteistă fondată de Bahá'u'lláh în anul 1844, în
Persia, prin declarația de la Shiraz. Adepții acestei religii
numără aproape 6 milioane de oameni, pe tot globul, în vreo 200 de
țări. Istoria religiei este văzută ca un întreg datorat unor
mesageri divini, fiecare stabilind o religie, iar religiile care au
rezultat au răspuns în decursul timpului necesităților și
posibilităților oamenilor. Mesagerii sunt socotiți Abraham,
Krishna, Zoroaster, Moses, Buddha, Iisus, Muhammad și mai recent
Báb și Bahá'u'lláh.
O biserică Bahai, Haifa,
Israel
Conform credinței Bahá'i fiecare mesager care a apărut a
profetizat mesagerul următor. Umanitatea este înțeleasă a fi un
proces în evoluție colectivă și necesitatea prezentă este înțeleasă
ca o gradată instaurare a păcii, justiției și unității la scară
globală.
Cuvântul Bahá'i derivă din limba arabă însemnând "glorie" sau
"splendoare". Se preconizează unitatea lui Dumnezeu, unitatea
religiei și unitatea umanității. Dumnezeu se revelează în mod
periodic prin mesagerii săi, al căror scop este îmbunătățirea
însușirilor umanității, morale și spirituale. Religia este văzută
astfel ca o ordine, o unificare și cu o tendință de progres, pe zi
ce trece. Învățătura Bahá'i ne învață că Dumnezeu este prea mare
pentru a fi înțeles în totalitate de oameni, sau pentru a crea o
imagine completă și precisă a sa. El este singur, personal,
omniscient, indestructibil și omnipotent. El este Creatorul tuturor
lucrurilor și al Universului. Este etern, fără început și fără
sfârșit.
Vă propun o scurtă incursiune în trecutul istoriei scrise pentru
că ar putea poate să ne ofere câteva idei privind posibilitatea
traiului în comun pe planeta noastră.
Înainte de monoteism
Codul de legi ale lui Hammurabi
În imperiul din Mesopotamia erau respectați vreo 15 zei. Deși
codul lui Hammurabi nu îi menționează se pare că a fost scris
pentru a fi pe placul lor.
Rege al Babilonului între 1792 și 1750 î.Hr., Hammurabi a
promulgat primul cod de legi cunoscut în istorie, scris cu
aproximativ 500 de ani înainte de cele Zece Porunci ale Codului
Mozaic. De atunci se pomenește de legea talionului (ochi pentru
ochi și dinte pentru dinte) ca și de prezumția de nevinovăție și de
oportunitatea prezentării de probe în cazul acuzării. Cel mai
izbitor aspect al Codului lui Hammurabi este poate obligația de a
proteja pe cel slab și brutalizat, în fața celui puternic, de a
proteja văduvele și orfanii, pentru a instaura justiția pe pământ,
a rezolva disputele, a curma toate injuriile, ca și dreptul
săracului de a cere compensații pentru greșelile comise de bogați
sau de nobili, . . . etc.
În cadrul codului există 282 de legi. Legea numărul 13 nu
există. Numărul 13 era socotit nefericit.
Egiptul faraonilor
În Egiptul antic existau o mulțime de reprezentări a ceea ce
astăzi am numi spirite sau forțe divine. Dintre acestea vreo sută
de animale căpătau formă umană, considerate a fi imagini vii ale
unui anumit zeu și toate aspectele vieții depindeau de activitatea
lor. Printre cei mai importanți zei se aflau: Atum, Re, Ptah,
Khnum, Kheper, Amon, Osiris, Isis, Horus, Set și Thoth. Nu se
vorbește de nici un potop. Probabil pentru că erau obișnuiți cu
revărsarea Nilului în fiecare an.
Monoteismul
La evrei
Pentru că rodia conține așa de multe semințe suculente și pentru
că însămânțarea acestora în pământ dă naștere imediat la un pom
plin cu fructe de acest fel, rodia este considerată ca un simbol al
fertilității.
Trei rodii laolaltă sau ecumenism
de gradul al III-lea. Tablou expus la expoziția LUMILE SE
ÎNTĂLNESC, în 2009, Universitatea Ebraică din Ierusalim, sala de
expoziție de la Casa Franței.
Rodia este de asemenea menționată ca una din cele Șapte Specii
care au binecuvântat Țara Israelului.
Țară în care se află: grâu, orz,
viță de vie, smochine și rodii; Într-o țară unde sunt măslini,
untdelemn și miere, în care fără lipsă vei mânca pâinea ta și nu
vei duce lipsă de nimic; în care pietrele au fier și din munții
căreia vei scoate aramă. Când însă vei mânca și te vei sătura, să
binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara cea bună pe care
ți-a dat-o. (Deuteronomul 8:8-10)
Rodia joacă un rol istoric proeminent în arta și decorul
evreiesc: apare pe lămpi din ceramică, pe laturile construcțiilor
și pietrelor funerare. În Biblie rodiile decorează în mod frecvent
obiecte religioase importante, cum ar fi odăjdiile înalților preoți
și stâlpii din Templul lui Solomon. În Biblie rodiile sunt amintite
drept clopoței.
Iar pe la poale îi vei face de jur
împrejur ciucuri tot de mătase violetă, stacojie, vișinie și de in
răsucit; Și printre ciucuri vei pune clopoței de aur de jur
împrejur, așa: un ciucure și un clopoțel de aur, un ciucure și un
clopoțel de aur. (Ieșirea 28:33-34)
Și când a făcut stâlpii, a făcut și
două șiruri de rodii de aramă, atârnate împrejur pe marginea
rețelelor, ca să împodobească coroana ce era pe vârful stâlpului;
la fel a făcut și celeilalte coroane de la celălalt stâlp. . . Cele
patru sute de rodii de aramă de la cele două rețele, două
șiruri de rodii la fiecare rețea, pentru acoperirea celor două
globuri ale coroanelor care erau pe stâlpi; (III Regi 7: 18,
42)
În plus, tradiția la evrei mai spune că fiecare rodie conține
613 semințe, ceea ce reprezintă cele 613 porunci ale Torei.
Budismul
Religie și filozofie, incluzând o mulțime de tradiții, credințe
și practici bazate pe învățături atribuite lui Siddhartha Gautama,
cunoscut și ca Buddha, care a trăit se pare între secolele VI și IV
î.Hr. Este pomenit ca un învățător care trezește, luminează și
transmite gândirile sale ca să ajute ființele sensibile și
suferinde să ajungă în nirvana după ce au trecut de ciclul
suferințelor și renașterilor. Budismul este una din cele mai
populare credințe din Asia.
Are o mulțime de concepte: Karma și Renașterea, Samsara, Cele
Patru Adevăruri Nobile, Calea cu Opt Părți Nobile, Drumul de
Mijloc, Natura Existenței, Trei Mărci ale Existenței, Existența
Dependentă, Starea de Golire, Eliberarea, Devoțiunea, Yoga,
Refugiul în Cele Trei Juvaeruri, Etica Budistă, Viața monahală,
Meditația, doctrina Zen și Tantra.
Iată câteva din conceptele eticii budiste: non violența, să nu
ucizi, evitarea exceselor sexuale, să nu minți, evitarea
substanțelor toxice (alcool, droguri, etc.). Toate acestea sunt
reguli deloc imperative de conviețuire, necesare pentru o viață
fericită, fără probleme și care pot duce la o meditație bună.
Creștinismul
Una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de
iudaism și islam, care cuprinde pe catolici, protestanți și
ortodocși. Creștinismul are, la nivel global, cei mai mulți adepți.
Creștinismul îmbină tradiții din iudaism, pe care le îmbogățește cu
mărturia Noului Testament, perpetuând până astăzi credințe și
mituri născute pe malurile Eufratului.
Cuvântul creștin vine de la numele latin, christianus, derivat
din numele lui Hristos. Hristos, este traducerea din limba ebraică
a cuvântului Mașiah, "cel uns".
Cele zece porunci, conform Vechiului Testament, au fost dictate
de Dumnezeu lui Moise. Diferențele între versiunea iudaică și cea
creștină sunt minore, dar există. Conform celor zece porunci,
soțiile sunt proprietatea bărbatului lor, căsătoria înseamnă
transfer de proprietate, de la tată la soț, iar femeile sunt mai
puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în
urma lor. Adulterul este deci încălcarea dreptului de proprietate
al unui bărbat.
În istorie, relația dintre iudaism și creștinism a fost
tensionată. În trecut, creștinii erau învățați că evreii l-au ucis
pe Iisus Hristos, "crimă" pentru care ar fi trebuit pedepsiți.
Antisemitismul are o legătură destul de mare cu creștinismul.
Totuși, după Holocaust, diverse discuții au ca scop reconcilierea
creștino-iudaică și relațiile dintre cele două religii s-au
îmbunătățit.
Adepții Islamului s-au referit în istorie la evrei, creștini și
la ei înșiși ca la ,,Oamenii Cărții'', datorită faptului că cele
trei religii se bazează pe anumite cărți de origine divină.
Doctrinar însă, creștinismul este perceput de către islam ca o
formă de politeism, așa cum este reflectat de chiar textul sfânt
islamic (Coranul). Dumnezeu (Alah) va pedepsi aspru o astfel de
doctrină.
Creștinii, de asemenea, nu recunosc Coranul, ca fiind o carte de
origine divină, și nici nu pot fi de acord că Iisus este un simplu
profet, ca Mahomed, cum nu pot accepta că Mahomed este profet și
deci cartea lui sfântă reprezintă un mesaj veridic al
Creatorului.
Islamul
Adepții Islamului s-au referit în istorie la evrei, creștini și
la ei înșiși ca la "Oamenii Cărții", datorită faptului că cele trei
cărți se bazează pe anumite cărți de origine divină.
Musulmanii consideră că Biblia și Tora, cărțile sfinte ale
Creștinismului și Iudaismului, au fost interpretate greșit și
distorsionate de către credincioșii respectivelor religii. Bazați
pe această credință, musulmanii văd în Coran corectarea greșelilor
făcute de creștini. De exemplu, musulmanii resping existența
Trinității și a ideii că Iisus Hristos este Dumnezeu.
Între cele două religii au existat dese controverse și conflicte
(Cruciadele fiind un exemplu), chiar dacă au existat și relații de
înțelegere și pace.
La data de 6 mai 2001, Papa Ioan Paul al II-lea, primul Papă
care s-a rugat într-o moschee, a declarat în Moscheea Omeyazilor
din Damasc că ,,Este important ca musulmanii și creștinii să
continue explorarea întrebărilor filozofice și teologice, pentru a
putea obține o cunoaștere mai obiectivă și o cunoaștere
inter-religioasă. O mai bună cunoaștere între cele două religii va
conduce, la nivel practic, la o nouă modalitate de a prezenta
religiile noastre, nu în opoziție, cum s-a întâmplat foarte des în
trecut, ci în asociere, pentru binele umanității.''
Media
Majoritatea filmelor produse la Hollywood, cu subiecte care
prezintă eventuale întâlniri cu extra tereştrii, relevă fiinţe de
pe alte planete care sunt, de cele mai multe ori ostile
pământenilor. Deşi suntem cu toţii interesaţi să aflăm că există
viaţă şi pe alte planete, că nu suntem singuri în Univers şi că am
putea folosi experienţa mai înaltă a altor
civilizaţii, pentru înaintarea noastră proprie, toate
filmele şi literatura din acest domeniu ne arată, aproape de
fiecare dată, faţa rea a unei astfel de întâlniri.
Întâlnire de gradul III.
O navă extraterestră este primită să aterizeze pe un trunchi de
măslin. Din navă coboară o pereche constituită din două flori
galbene. Tablou expus la expoziția LUMILE SE ÎNTĂLNESC, în
2009, la Universitatea Ebraică din Ierusalim, sala de expoziție de
la Casa Franței.
De ce această modalitate de prezentare? Are vreun scop
premeditat, suprapus sau inclus peste obţinerea profitului bănesc?
Este cumva influenţată de suspiciunea morbidă a contactului între
două civilizaţii, chiar aflate acestea pe Pământ? Oricare alţi
oameni, aparţinând altei naţiuni sau altei culturi, sunt primitivi,
barbari, cotropitori, inculţi, băutori de sânge, necivilizaţi, fără
religie sau păgâni?
Toate culturile, civilizațiile, națiunile, toți oamenii de pe
Pământ, de la orientul apropiat, la orientul îndepărtat și din
occident, au avut și au, în continuare, o contribuție la
desăvârșirea civilizația planetei. Nu mai vorbesc de evoluția
științei la care a contribuit toată lumea, evoluția electronicii și
contribuția internetului la cunoașterea reciprocă.
Perechea de extra tereștrii care
coboară din nava aterizată pe trunchiul de măslin. Tablou
expus la expoziția LUMILE SE ÎNTĂLNESC, în 2009, la Universitatea
Ebraică din Ierusalim, sala de expoziție de la Casa
Franței.
Concomitent însă, de-a lungul timpului, au existat lupte pentru
impunerea crezului propriu asupra crezului altora. Primul lucru era
introducerea însemnelor sfinte proprii pe locurile cele mai sfinte
ale celorlalți. Sculpturile împăraților romani în țările subjugate
(A se vedea și articolul,
Barca lui Iisus . . sau o mărturie a masacrului de la
Migdal?), transformarea în moschee în anul 1639 a
bisericii bizantine Sfânta Sofia construită de Justinian I, în anul
360, la Constantinopol, transformarea în moschei a bisericilor
catolice din Spania, construirea cupolei aurite pe locul fostului
Templu a lui Solomon din Ierusalim, etc. Au fost și cazuri mai
tragice. Sculpturile budiste, din Afganistan, care au rezistat
câteva sute de ani, după apariția islamului, au fost distruse în
mod sistematic de talibani, începând cu anul 1980.
Avioanele cele mai performante construite pentru pasageri în
occident, au fost folosite de Al Qaeda, la 11 septembrie 2001,
pentru a dărâma cele mai înalte clădiri, blocurile gemene, cu care
se lăudau locuitorii din New York.
Există și alte exemple de 'colaborări' internaționale.
Orientalii au inventat o substanță cu care au construit artificii
pentru marcarea sărbătorilor deosebite și occidentalii au preluat-o
și au făcut din ea praf de pușcă. Zidul chinezesc se mai folosește
și astăzi: Israelul a făcut un gard de apărare în jurul țării sale
pentru a împuțina incursiunile teroriștilor urmate de masacrarea
civililor.
Pentru a supraviețui invaziilor popoarelor migratoare, românii
au inventat căruța cu două oiști. Căruța încărcată cu minimum de
lucruri, era condusă în grabă și ascunsă în văile cele mai
înguste, unde nu mai putea să fie găsită dar nici întoarsă. După
trecerea barbarilor, caii erau luați de la căruță, din partea din
față, din susul văii și înjugați la căruță, în partea dinapoi, în
josul văii, în vederea revenirii acasă.
Dar există disensiuni chiar şi în cadrul aceleaşi religii: între
catolici şi protestanţi, între sunniţi şi şiiţi, între evreii
ortodocși și cei reformiști. Ar fi aşa de greu să fie făcute filme
care să pledeze pentru iubirea între oameni? Foloseşte cuiva
cultivarea vrajbei între oameni, pe lângă exploatarea bănească și
lipsirea de educaţie?
Bahá'i
O primă evoluție spre ecumenism ar putea fi o tendință de
apropiere, într-un viitor apropiat, între cele 3 religii vestice,
cum sunt: Iudaismul, Creștinismul și Islamul, care au multe
principii de bază nu foarte deosebite. O astfel de apropiere poate
fi ilustrată de un ciorchine, de un mănunchi, de rodii.
Doctrina Bahá'i este descrisă ca o combinație sincretică, având
la bază religia manifestată prin scripturi, învățături, legi și
istorie. Că baza Shi'a islamică este analogă contextului iudaic și
creștin este deja ceva stabilit. Credința Bahá'i este văzută ca o
religie mondială independentă.
Scrierile credinței Bahá'i stabilesc că ființele umane au un
"suflet rațional" și că aceasta asigură speciei umane o singură
capacitate de recunoaștere a lui Dumnezeu și a relațiilor umanitare
cu creatorul său. Se preconizează egalitatea oamenilor și abolirea
prejudiciului. Umanitatea este văzută esențialmente ca unitară, în
diversitatea ei uriașă, iar diversitatea raselor și culturilor este
văzută ca meritorie, apreciată și acceptată. Doctrine ca rasismul,
naționalismul, deosebirea de castă, clasele sociale și ierarhiile
bazate pe deosebirea de sex sunt văzute ca impedimente artificiale
pentru instaurarea unității. Unificarea umanității este problema
universală în condițiile religioase și politice actuale de pe
Pământ.
Încotro, Pământule? Tablou
expus la expoziția LUMILE SE ÎNTĂLNESC, în 2009, la Universitatea
Ebraică din Ierusalim, sala de expoziție de la Casa
Franței.
Credința Bahá'i afișează mereu următoarele principii:
Unitatea lui Dumnezeu, Unitatea Religiei, Unitatea Umanității,
Egalitatea între Bărbați și Femei, Eliminarea Tuturor Formelor de
Abuz, Pacea Mondială, Armonia dintre Religie și Știință, Cercetarea
Independentă a Adevărului, Impulsionarea Universală a Educației, o
Limbă Auxiliară Universală, Supunere față de guvernare și
neimplicare in politică, doar dacă supunerea față de lege
nu duce la negarea credinței și Eliminarea Limitărilor
privind Sănătatea și Eliminarea Condițiilor de Sărăcie.
Flori de rodie. Floarea de rodie este
foarte gingașă și deosebită ca
nuanță.
Omul a avut de luptat pentru supraviețuire de la începuturile
existenței lui pe acest pământ. Niciodată nu i-a fost ușor. Dar din
momentul în care omul culegător și vânător a început să
domesticească și să crească vite, pentru a depinde tot mai puțin de
hrana ce se obținea cu greu din mediul înconjurător, s-au găsit
alți oameni care au început să domesticească și oameni, pe care
i-au pus să muncească pentru ei. Așa a pornit sclavagismul.
Exploatarea omului de către om a evoluat și ea ca și nivelul
conștientizării odată cu crearea unor unelte și a unui limbaj tot
mai elevat. Știința și tehnologia s-au dezvoltat, dar și formele de
exploatare, care au ajuns în vremea noastră la luptă pentru
supremație economică mondială, nu numai națională.
Manuscrisele de la Marea Moartă
Apariția monoteismului s-a făcut pentru a înlesni omului o viață
mai bună. Tablele legii cu care a coborât Moise de pe muntele Sinai
conțineau Cele Zece Porunci:
1 - Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.
2 - Să nu-ți faci chip cioplit.
3 - Să nu iei în deșert Numele Domnului
4 - Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o
sfințești.
5 - Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
6 - Să nu ucizi.
7 - Să nu preacurvești.
8 - Să nu furi.
9 - Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui
tău.
10 - Să nu poftești casa aproapelui tău; . . .
Una din peșterile în care beduinii au
descoperit primele manuscrise, în anul 1952. Poză făcută de mine la
Qumran în 2010.
Qumran, aflat în deșertul Iudeei, a fost locul unde erau exilați
esenienii, cei care doreau respectarea celor Zece Porunci. Iată ce
scrie despre Qumran Barbara Thiering, teolog și specialist în
studii biblice:
Esenienii erau vechi aristocrați,
care sperau în reîntoarcerea zilelor mărețe ale Israelului, cu un
descendent al lui David pe tron și un mare preot din familia Zadoc
în templu. . . . Așezarea de la Qumran și "avanposturile" ei
situate pe coasta Mării Moarte au jucat un rol vital în
evenimentele înregistrate în tălmăcirea Evangheliilor. . .
Clădirile de pe platoul Qumran, construite din piatra care se găsea
din belșug în împrejurimi și considerate centrul principal al
așezării, au fost ridicate în secolul al II-lea î.Hr., la venirea
exilaților. . . . Qumran devenise deci un loc de pelerinaj pentru
aceia care rămăseseră credincioși preoților tradiționali. . . .
consiliile periodice care se țineau la echinocții și solstiții,
aducea acolo întreaga Galilee. . . .
Din complexul monastic făceau parte și două locuri mai
îndepărtate, aflate în deșert. Unul dintre ele era cel numit în
zilele noastre Khirbet Mird sau Hyrcania, aflat la nouă kilometri
în interiorul teritoriului și cam la aceeași latitudine ca și Ain
Feshka. În perioada cercetărilor efectuate asupra tuturor ruinelor
din zonă, arheologii au găsit acolo rămășițe creștine, inclusiv
copii ale unora dintre Evanghelii. . . .
Barbara Thiering, cercetător și profesor la Universitatea din
Sydney, Australia, a studiat 20 de ani manuscrisele de la Marea
Moartă și a avut acces la toate bibliotecile din lume, inclusiv la
cele de la Vatican. Are o contribuție serioasă la interpretarea
manuscriselor cât și a cărților sfinte, reușind să interpreteze o
mulțime de cuvinte legate de activitatea zilnică a personajelor de
la Qumran, care devin astfel cuvinte foarte clare, fără niciun sens
ascuns.
Descoperirea manuscriselor creștine de la Mird confirmă ceea ce
arată tălmăcirea Evangheliilor, anume că și această așezare a făcut
parte integrantă din istoria lui Iisus. Cei ce se adunau la Mird au
suferit influența apuseană și au devenit creștini, în vreme ce
aceia care se adunau la Qumran au rămas iudei. . . Din tălmăcirea
Evangheliilor, rezultă că așezarea de la Mird corespunde unui loc
numit de obicei Pustiul, locul unde predica Ioan Botezătorul. . . .
Esenienii au redactat Manuscrisul Templului, susținând că este o
revelație de la însuși Dumnezeu, dată cu mulți ani în urmă pe
muntele Sinai, despre felul în care trebuia construit Templul.
Planul clădirii exprima în totalitate ideile lor despre apartenența
și puritatea preoțească. . . .
O bucată dintr-un manuscris, de la
Qumran, scris în limba aramaică. Poză făcută de mine în muzeul de
la Qumran în 2010.
Nu putem discuta despre manuscrisele de la Marea Moartă și de
necesitatea respectării Decalogului, fără a ne aminti în primul
rând de Steinhardt și Jurnalul fericirii.
Soluțiile lui Steinhardt pentru a ieși dintr-un univers
concentraționar sunt inspirate:
- din Arhipelagul Gulag, al lui Soljenițîn:
. . . oricine pășește peste pragul Securității, . . . Îi este
permis a-și vorbi consolându-se: păcat de tinerețile ori vai de
bătrânețile mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de
talentul ori de bunurile mele ori puterea mea, de iubita mea, de
vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărțile pe care n-am să le
mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe
care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur și
ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort. Dacă așa gândește,
neșovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic.
- de la unul din personajele cărții Înălțimile Găunoase a lui
Alexandru Zinoviev, care și el Este imun, un om de la marginea
societății:
. . . nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au
ce-i lua, nu au ce-i oferi. Îl pot oricând închide, hârțui,
disprețui, batjocori: dar le scapă. . . . E liber, liber,
liber.
- de la Winston Churchill care se adresează Marthei
Bibescu în 1939:
Va fi război. Praf și pulbere se va alege din imperiul britanic.
Moartea ne pândește pe toți. Iar eu simtcă întineresc cu douăzeci
de ani"
și de la
- Vladimir Bukovski, când a primit prima convocare la KGB:
. . . n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia așteptam să se
facă ziuă, să fiu în fața lor, să le spun tot ce cred eu despre ei
și să intru în ei ca un tanc! Fericire mai mare nu-mi puteam
închipui.
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoție.
Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz și de a intra
în ei ca un tanc! Și Steinhardt continuă:
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunțat ori scris
vreodată în lume. Și mă întreb - nu pretind că este așa cum spun
eu, nu, câtuși de puțin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb -
dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii
cuprinzând fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde
de sori și cel puțin câteva miliarde de planete în jurul acestor
sori, dacă nu cumva toate spațiile, distanțele și sferele acestea
măsurate în ani-lumină, parseci și catralioane de mii de mile,
toată viermuirea aceasta de materie, aștri, comete, sateliți,
pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai știu
eu ce, toate erele, toți eonii, toate timpurile și toate
continuumurile spațio-temporale și toate astrofizicile newtoniene
ori relativiste au luat ființă și există numai pentru ca să fi
putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.
N-am știut. N-am știut - răspunsul celor cărora li se vorbește
de tortură, de lagăre, de închisori, de recunoașteri totale ale
acuzațiilor, de internări politice în ospicii de nebuni - "nu
ține", nu e scuză valabilă. Nimeni nu este obligat să inventeze
praful de pușcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă,
elementara deșteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un
creștin, care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia
este o ispită. Dar nu numai pentru creștin - și aceasta din pricina
unei constatări experimentale obiective: nimeni nu știe nimic, dar
toată lumea știe totul. . . . Nu ne convine s-o recunoaștem, ne
adăpostim îndărătul obiectivității științei, dar sunt daruri
elementare, le avem de la fire și zac în sufletul, inima,
rărunchii, mintea, bojocii, măruntaiele, celulele, tropismele și
sinapsele oricui.
Comuniștii, spre deosebire de alte religii, aveau lozinca -
termenul de lozincă a fost introdus de ei - Învățați, Învățați,
Învățați. Dar ce? Doar doctrina lor! Și, să nu uităm, că au
avut și neobrăzarea, ca să folosim un termen gingaș, să instituie o
icoană pe care să o aibă toată lumea în față, una care a făcut
epocă și încă nu a dispărut de tot, secera și ciocanul. Ca și cum
tot ce făceau ei și fac în continuare, ar fi în favoarea țăranilor
și muncitorilor. Pur și simplu, s-au înlocuit niște exploatatori cu
alți exploatatori, doar cu mai puțină carte. A fost instituit
revoluționarul de profesie. Nu avea nici-o licență, dar se pricepea
la orice. Orice conducere profesionistă era dublată de un comisar
politic. Dezvoltarea economică a țării era făcută prin planuri
cincinale. Economia de piață nu mai exista, era de proveniență
capitalistă.
Steagul și toată propaganda lor aveau și are în continuare
culoarea roșie. Da, pretindeau că este vorba de sângele poporului
vărsat pentru luarea puterii. Dar și romanii aveau ca zeu pe Marte,
zeul războiului. Să nu uităm că pe vremea lui Stalin, încă în
perioada dintre cele două războaie mondiale, au fost omorâți mai
mulți ruși decât în tot războiul al doilea mondial, de ambele părți
ale frontului. De ce? Pentru că nu erau de acord cu 'dictatura
proletariatului'. Nu exista opoziție. Dacă nu ești cu noi, ești
împotriva noastră. Deci, treci la zid. Și, așa, 'îl convingea' să
treacă la doctrina lor. Ar fi cazul ca, doar la intersecții de
străzi să rămână la semafor culoarea roșie, căci mai sunt și astăzi
oameni care trec pe roșu.
Și, ceea ce este chiar mai râu, odată cu trecerea timpului și a
folosirii propagandei mincinoase, susținute, oamenii ajung să nu
mai deosebească adevărul de minciună.
De data aceasta metodele inchiziției și sclavajul se aplică
propriului popor. Dușmanii țării, opoziția politică, este trimisă
în gulag sau la canal. Mai nou, cei ce cred că își pot alege
exploatatorul, sunt lăsați să plece din țară și să devină
căpșunari. Sunt omorâți din punct de vedere economic și nu sunt
lăsați să-și aleagă conducătorii la alegeri. Democrația
'avansează'.
Hoții cei mai mari au avocații cei mai buni. Au cu ce să-i
plătească.
Sistemul piramidal - monoteismul aplicat în politică - a
transformat democrația într-o tiranie de tip nou. Omul învățat cu
munca s-a obișnuit atât de mult cu acest sistem nou de sclavagism
încât nu știe ce să-și mai dorească. Amintește de sindromul
Stockholm. Deținutul după atâția ani de detenție ajunge să-și
iubească torționarul, pentru că nu-și poate imagina o viață fără
acesta. Nu mai are nimic ce să i se ia și-și dorește moartea,
singura cale de a se elibera din închisoare (viață).
Adevărul (munca cinstită, cunoașterea științifică și arta) este
subminat de fals (câștig ilicit, șmecherie și primitivism). Și,
astfel, cu falsul, se poate câștiga mult mai bine decât cu
adevărul.
La fel și în cazul alimentației nesănătoase, lipsită de valoare
nutritivă, oamenii sunt obișnuiți cu gusturile artificiale și nu
mai pot recunoaște alimentele naturale, viabile și sănătoase. (A se
vedea și articolele:
Inteligența corpului și
Să nu uităm de inteligența corpului)
Prin anii '80 a ajuns în România un film japonez, numit
Insula. Oamenii, o familie, pe o insulă, munceau toată
ziua la câmp și pentru ca recolta să crească bine cărau toată ziua
apă ca să ude plantele pe care le îngrijeau. Abia pe seară, când
ziua de muncă se termina, se spălau cu mare plăcere și apoi stăteau
la masă. Apoi discutau bine dispuși și mergeau la culcare. Dormeau
foarte bine noaptea. A doua zi, încă o zi de muncă, iar cărau apă,
și tot așa în fiecare zi. De câte ori începeau să care apă, câțiva
oameni din sală se ridicau. Îi auzeam spunând: "Ăștia iar cară apă"
și ieșeau din sală. După ce recolta a fost gata, oamenii de pe
insulă, au mers la o insulă mai mare unde au vândut din recoltă și
din banii încasați au cumpărat tot felul de lucruri necesare la
lucrul lor și pentru ei. Erau foarte fericiți. Anul s-a încheiat cu
o excursie de plăcere.
Dar sunt unii oameni care au impresia că viața trebuie să fie
făcută numai din plăceri. Însă, totul din viața noastră, de fiecare
zi, se face doar prin muncă, cu munca noastră a fiecăruia. Nimic nu
putem obține fără muncă. Plăcerea, bucuria de viață, este bine
venită și apreciată mai bine, abia după ce ne-am îndeplinit datoria
zilnică. De ce vor unii doar plăceri, beneficii fără muncă, sau cu
muncă cât mai puțină, sau să fure lucruri făcute prin munca
altora?
La nivelul atins de civilizația prezentă s-a ajuns doar prin
munca asiduă, de zi cu zi, a strămoșilor, a înaintașilor noștri. Ne
bucurăm astăzi - apreciem sau nu - de lucruri care nu s-au făcut
peste noapte. Pentru fiecare realizare oamenii au trudit, au
gândit, au creat și treptat, de-a lungul a mii și zeci de mii de
ani - poate chiar mai mult - au ajuns la nivelul pe care îl folosim
noi astăzi. Nimeni nu a obținut gratis produsul muncii lui. În
privința aceasta nu există minuni. De ce unii, puțini, vor să
profite de munca altora? Aceștia nu pot contribui și ei la produsul
umanității? N-ar fi astfel un avans mai rapid, de care s-ar bucura
toată lumea? Aceștia, puțini, împiedică mereu, cam de mult timp,
evoluția vieții. Nu am putea să-i educăm noi pe ei și să nu lăsăm
să ne 'educe' ei pe noi?
Să nu-l uităm nici pe Carl Sagan, unul dintre
cei mai mari specialiști ai sfârșitului secolului al XX-lea în
fizica planetară. El propune, printre altele, în Varietatea
Experienței Științifice - O viziune personală asupra căutării lui
Dumnezeu, următoarele:
Da, mi se pare că există doar o singură abordare imaginabilă,
pentru astfel de lucruri. Dacă avem un astfel de risc emoţional în
răspunsuri, dacă dorim foarte mult să credem şi este important să
cunoaştem adevărul, atunci nimic altceva nu este necesar decât o
abordare sceptică. Nu diferă prea mult faţă de cazul cumpărării
unei maşini uzate. Când cumpăraţi o maşină uzată este bine să nu
uitaţi că, aveţi nevoie de o maşină. Și, în plus, ea să meargă.
Este insuficient să gândeşti că, vânzătorul de maşini uzate, vă
este prieten bun. Ceea ce faceţi în general, este să loviţi
cauciucurile cu piciorul, să priviţi kilometrajul şi să deschideţi
capota. Dacă nu vă pricepeţi la motoare de automobil, trebuie să
veniţi cu un prieten, care se pricepe. Faceţi aceasta, de obicei şi
pentru un lucru mai puţin important decât un automobil. Dar, în
problema transcedentală, a eticii şi a moralei, a originii lumii, a
naturii fiinţei umane, asupra acestor probleme nu insistăm nici
măcar printr-o abordare sceptică ?
Romanii îi numeau pe creştini atei. De ce ? Desigur, aveau alt
dumnezeu, care nu era un dumnezeu real. Creştinii nu credeau în
divinitatea împăraţilor glorificaţi sau a zeilor olimpici. Ei aveau
un zeu deosebit, de un fel diferit. Astfel că era foarte uşor să
numeşti atei pe cei care credeau într-un zeu de un fel diferit. Și
într-un sens mai general, că un ateu este oricine care, la un
moment dat, nu crede exact ceea ce prefer eu să cred.
Astfel, există, în general, o constelaţie de atribute pe care
noi le considerăm că aparţin vestului sau, mai general, tradiţiilor
iudeo-creştină-islamică. În comparaţie cu similitudinile,
asemănările fundamentale între iudaism, creştinism şi islam sunt
semnificative faţă de deosebirile pe care le putem considera ca
triviale. Noi ne gândim la o entitate omnipotentă, atotştiutoare,
milostivă, care a creat universul, sensibilă la rugăciune, care
intervine în problemele umane şi aşa mai departe. Și Carl Sagan
continuă :
Einstein a interpretat cuvântul în mod constant astfel. Ce va
face şi ce nu va face Dumnezeu. Dumnezeu semnifică ceva, nu foarte
diferit de suma tuturor legilor fizice ale universului. Adică,
gravitaţia, plus mecanica cuantică, plus marea teorie unificată a
câmpului şi plus câteva alte lucruri, pe măsura lui Dumnezeu. Prin
aceasta, tot ceea ce ei intenţionează să arate, este că există o
serie de principii fizice puternice şi minunate care par să explice
marea armonie a universului, care ar fi rămas altfel inexplicabilă.
Cum am spus şi mai înainte, legile naturii se aplică nu numai
local, nu numai la Glasgow, dar şi mai departe: la Edinburgh,
Moscova şi Beijing. Ca şi, mai departe, pe Marte, Alfa Centauri,
centrul Căii Lactee şi până la cei mai îndepărtaţi quasari. Că
aceleaşi legi ale fizicii se aplică peste tot este un fapt
remarcabil. Este cert că ele întruchipează o mare putere, mai mare
decât a oricăruia dintre noi. Reprezintă o regularitate neaşteptată
a universului. Putea să nu fi fost aşa. Putea să fi fost altfel.
Fiecare regiune a cosmosului putea să aibă legi ale naturii
distincte. Nu apare evident, din start, că aceleaşi legi ar trebui
să se aplice peste tot. Atunci, apare ca o nebunie să negi
existenţa legilor naturii. Și dacă aceasta ar fi ceea ce am gândi
noi, când am spune Dumnezeu, atunci nimeni nu ar mai putea fi ateu,
sau cel puţin nimeni care ar profesa ateismul nu ar putea argumenta
într-un mod coerent că legile naturii sunt inaplicabile.
Pe 31 octombrie 1992, urmare a unui studiu realizat de Consiliul
Pontifical pentru Cultură, Papa Ioan Paul II exprimă regretul său
pentru modul cum au fost considerate cercetările lui Galileo și a
emis o declarație în care a enunțat erorile comise de Tribunalul
Bisericii Catolice la judecarea pozițiilor științifice ale lui
Galileo Galilei.
În principal, era vorba de revoluția Pământului în jurul
Soarelui. La ieșirea de la interogatoriul inchiziției, unde s-a
văzut obligat să declare că a greșit în cercetările sale, Galileo a
rostit vorbele rămase celebre până în zilele noastre: "și totuși se
mișcă".
Papa Ioan Paul a reluat problema evoluției în 1996, într-un
mesaj către Academia Pontificală de Științe. Spre deosebire de Papa
Pius XII, Papa Ioan Paul este foarte doct și îmbrățișează știința
și rațiunea. El a câștigat respectul multor oameni de știință când,
în aprilie 1993, a achitat formal pe Galileo, la 360 ani după
rechizitoriul asupra lui, de sprijin eretic al heliocentrismului
lui Copernicus. Pontiful a început declarația cu speranța că "vom
fi capabili cu toți să profităm de folosul unui dialog de încredere
între Biserică și știință." Evoluția, a spus el, este "un subiect
esențial care interesează biserica în mod profund." El a recunoscut
că știința și Scriptura au uneori "contradicții aparente," dar a
spus că atunci când Este cazul, o "soluție" trebuie să fie găsită,
pentru că "Adevărul nu poate contrazice adevărul." Papa a arătat că
biserica arată către descoperirile lui Galileo privind natura
sistemului solar, ca la un exemplu de cum știința poate inspira
Biserica, spre noi și "corecte interpretări ale cuvântului
inspirat."
Când Papa a ajuns la subiectul meritelor științifice ale
evoluției, a devenit clar imediat cât de multe lucruri s-au făcut
de când Vaticanul s-a referit ultima oară la această problemă. Ioan
Paul a spus:
Astăzi, la aproape o jumătate de secol după publicarea
enciclicei, noi cunoștințe au dus la recunoașterea teoriei
evoluției, ca la mai mult decât o ipoteză. Este într-adevăr
remarcabil că, această teorie a fost progresiv acceptată de
cercetători, după o serie de descoperiri în diferite domenii
de cunoaștere. Convergența, nici căutată și nici inventată, a
rezultatelor muncii, direcționată independent, este in sine un
argument important in favoarea teoriei.
Trei crini de diferite culori
laolaltă sau ecumenism de gradul al III-lea. Flori care înfloresc
primăvara
În loc de concluzii, câteva observații,
generale, care se pare că se potrivesc întregii istorii scrise,
trăite, de omul ajuns conștient.
1 - De fapt nimeni nu vorbește despre dreptul la învățătură.
Învățătura nu este necesară?
2 - De fapt nimeni nu vorbește despre sclavie și colonialism și
dreptul omului de a se elibera de ele. Încă nu este cazul?
3 - De fapt nimeni nu vorbește de pervertirea, declasarea și
exploatarea femeii de către bărbați și chiar de către comunități
întregi. N-ar trebuie ieșit din această stare? Încă nu a venit
timpul?
4 - De fapt nimeni nu vorbește de efortul depus de toți oamenii
pentru adâncirea cunoașterii, despre respectul ce trebuie acordat
culturii moștenite și efortul necesar pentru recunoașterea și
aprecierea tuturor semenilor noștri care fac artă. Cine ar trebui
să o facă?
5 - De fapt nimeni nu contribuie la păstrarea mediului
înconjurător, a spațiului verde, care ne asigură de fapt existența.
Numai imperiul plantelor poate să producă oxigen prin fotosinteză
și să consume bioxid de carbon, în timp ce oamenii consumă oxigen
și expiră și produc bioxid de carbon la scară industrială! Cine
trebuie să gândească pentru noi?
6 - De fapt umanitatea nu trebuie încă ridicată la un rang mai
înalt?
7 - De fapt sănătatea nu trebuie apărată prin profilaxie și nu
doar reparată cu bani mulți după ce este stricată prin setea de
câștig ilicit a industriilor care strică alimentele naturale? De
fapt consumul de proteine animale - carne, produse lactate și ouă -
a fost introdus de om. Constituie un fapt: cancerul a fost inventat
de om!
8 - De fapt creșterea conștiinței nu este importantă pentru
nimeni?
9 - De fapt educația sănătoasă nu este necesară? Educația este
prejudiciată în permanență, în continuare, de media controlată de
cei setoși de câștig ilicit. Exploatatorii trebuie să continue să
ne domesticească? Noi nu putem gândi cu capul nostru?
10 - De fapt de ce trebuie ca unii dintre semenii noștri să
capete supremația pe Pământ prin omorârea noastră. Cui
folosește?
Adică niciuna din CELE ZECE PORUNCI nu ni se
potrivește?
Așadar, doar 6 milioane de oameni de pe pământ, cei ce
aparțin religiei Bahá'i, din 7 miliarde în viață, pe PLANETA
NOASTRĂ, încearcă să adopte un crez pozitiv? Adică, mai puțin de
unu la mie ?
Adică, după noi potopul? Să nu ne mai vedem nici în viața
viitoare? Nu avem copii, nu avem nepoți?
Căutăm sfârșitul lumii cu lumânarea?
Strămoșii noștri, înaintașii noștri, au muncit pentru noi, ca să
beneficiem de ce avem astăzi, și noi nu le datorăm nimic?
Noi nu putem face ceva pentru urmașii noștri?
Eu cred că depinde numai de noi să ne punem măcar această ultimă
întrebare !
Bibliografie:
http://www.fordham.edu/halsall/ancient/hamcode.html
http://www.nemo.nu/ibisportal/0egyptintro/1egypt/index.htm
Bahá'i Faith, http://en.wikipedia.org/wiki/Bah%C3%A1'%C3%AD_Faith
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism
BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Tipărită cu Binecuvântarea
Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București - 2008.
Barbara Thiering, ISUS OMUL, Editura Elit, 2002.
Nicolae Steinhardt, Opera integrală 1 - Jurnalul Fericirii,
Editura Mănăstirii Rohia, 2005.
Carl Sagan, Diversitatea Experienței Științifice - O Viziune
Personală asupra Căutării lui Dumnezeu, Traducere din Limba Engleză
și Note de Harry Minți, Editura Curtea Veche, Secțiunea Știință și
Religie, București, 2009.