Sesiunea internaţională de comunicări știinţifice „Omul și Societatea”- Omul și Universul, Historia Et Tempus

Lucrările celei de a III-a  SESIUNI INTERNAŢIONALE DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE  "OMUL ŞI SOCIETATEA"-  OMUL ŞI UNIVERSUL, HISTORIA ET TEMPUS

22 noiembrie 2011, Piteşti

Prof. dr. Stan FLOREA - Preşedinte Asociaţia Culturală "Argedava"

Prof. Emil OPRESCU - Redactor Şef Revista  "Omul şi Societatea"

Ca şi celelalte sesiuni, Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice OMUL ŞI SOCIETATEA - perspective didactice, având ca temă OMUL ŞI UNIVERSUL, HISTORIA ET TEMPUS, organizată de Societatea Culturală Argedava, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Casa Artelor Poligrafice Editoriale Rotarexim şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Argeş, s-a bucurat de o participare numeroasă şi reprezentativă cu lucrări de mare valoare atât din ţară cât şi din străinătate.

Paleta tematică a secţiunilor propuse a asigurat această libertate de gândire şi practică, oferind ocazia profesorilor din învăţământul superior, preuniversitar, oamenilor de ştiinţă şi cultură să-şi facă, direct sau virtual, cunoscute anumite preocupări ştiinţifice şi didactice.

Primirea participanţilor la Sesiune s-a făcut sub genericul  Pe drum de stele cu Dumitru Prunariu - videoclip realizat de elevele Miruna Ioana Enache, Cristiana Ştefania Enache, prof. îndrumător Emil Oprescu.   

Cea de a III-a Sesiune Internaţională Omul şi Societatea a fost dedicată în primul rând celor 30 de ani de când România a lansat primul cosmonaut în spaţiu. Mai exact, pe 14 mai 1981, la ora 21:17, odată cu Dumitru Dorin Prunariu intră în istorie şi România, socialistă pe atunci, devenind cel de-al 11-lea stat care a trimis un om în cosmos. Pentru Prunariu, acele momente au fost rezultatul unor ani lungi de muncă şi eforturi depuse, de foarte multe ori, dincolo de limitele condiţiei umane. Eforturi cărora li s-a supus necondiţionat, fără să ştie cu certitudine că el va fi "alesul". Nici nu ar fi avut cum să ştie: abia pe 12 mai 1981, cu doar două zile înaintea lansării, Dumitru Prunariu a fost nominalizat, în mod oficial, ca membru al echipei principale care avea să plece în spaţiu.

Primul şi, pînă acum, singurul român care a ieşit în spaţiul cosmic, a participat la cea de a III-a Sesiune Internaţională de Comunicări Ştiinţifice Omul şi Societatea. Dumitru Prunariu a comentat personal o expoziţie foto, de o săptămână, despre misiunea sa din mai 1981, apoi a susţinut un referat asupra experienţei explorării cosmosului, şi o conferinţă de presă.

Acum, general maior în rezervă, Prunariu este preşedintele Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic - singura asociaţie profesională a cosmonauţilor, cu 350 membri din 37 ţări, şi, între 2010-2012, deţine şi funcţia de preşedinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Paş­nică a Spaţiului Extraatmosferic. Faptul că sunt la Piteşti e o excepţie. Ieri m-am întors din SUA, de la ONU, săptămâna viitoare voi fi la o conferinţă internaţională în Dubai, unde discutăm cu firme de avocatură problema asigurării cosmonauţilor, apoi particip la forumul agenţiilor spaţiale din zona Asia - Pacific şi conduc un forum al cosmonauţilor în Singapore, a mărturisit celebrul astronaut celor prezenţi.

Sperăm că cele câteva rânduri selectate din conferinţa de presă şi din discursul din plenul Sesiunii al astronautului român Dumitru Dorin Prunariu,  vor fi un semnal de corectare a traiectoriei utilizării ştiinţei în învăţământul românesc şi un aide-memoire în relaţie cu expoziţia fotodocumentară dedicată relaţiei dintre om şi cosmos din perspectiva experienţei româneşti.

Conform dosarului privind zborul cosmic al echipajului comun româno-sovietic la bordul complexului orbital experimental ştiinţific Saliut 6-Soiuz T-4-Soiuz 40 (1), între 14-22 mai 1981, patru au fost artizanii acestei misiuni ştiinţifice, începând cu pilotul-cosmonaut al URSS Vladimir Vasilievici Kovalionok (comandantul navei cosmice Soiuz T-4 şi al laboratorului spaţial Saliut-6), secondat de pilotul-cosmonaut al URSS Victor Petrovici Savinîh (inginerul de bord al navei cosmice Soiuz T-4 şi al laboratorului spaţial Saliut-6) şi continuând cu pilotul-cosmonaut al URSS Leonid Ivanovici Popov (comandantul navei cosmice Soiuz 40), respectiv cu cosmonautul-cercetător al navei cosmice Soiuz 40, Dumitru Prunariu, locotenent-major inginer, cetăţean al Republicii Socialiste România

În timpul misiunii în spaţiu, cei doi cosmonauţi de la bord au realizat 22 de experimente ştiinţifice, printre care cele denumite "Capilar", "Biodoza", "Astro" sau "Nanobalanţa". Biodoza, de exemplu, a fost legat de studiul câmpului magnetic al Pământului şi influenţa lui asupra organismelor vii. Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost de concepţie românească, iar aparatura realizată în România pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate şi consum redus de energie, funcţionând ireproşabil.

Domnul general Dumitru Dorin Prunariu a început expunerea prezentând primele legături cu aeronautica:  Aici trebuie să merg în copilărie, poate chiar în fragedă copilărie, eu fiind născut la Braşov, crescut la Braşov, vedeam des, intersectându-se deasupra Braşovului liniile aeriene, vedeam multe avioane zburând, micuţe, la înălţime mare şi mă întrebam cum de pot să zboare şi ce transportă. Încet, încet, am început să aflu, să îmi construiesc singur jucării, între ghilimele zburătoare, pentru că la început nu erau deloc zburătoare, doar semănau cu avioane. Am avut primele experienţe de antrenament vestibular, învârtindu-mă în curtea bunicilor cu câteva scânduri sub formă de avion până am ameţit. Am încercat să comand un avion. Apoi am început să construiesc aeromodele la Casa Pionierilor din Braşov. A fost o pepinieră foarte bună pentru viitorii aviatori, pentru că de acolo au ajuns unii piloţi şi în perioada actuală proprietari de firme de aviaţie.

Cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu a ţinut să aducă un omagiu deosebit înainatşilor săi, chiar dacă cei morţi înainte de Gagarin nu au fost cosmonauţi. Astfel, Prunariu neagă şi legendele că înainte de Gagarin au mai fost şi alţi "pionieri" care au murit. Nu. Primul trimis în cosmos a fost Iuri Gagarin. Înainte de el a murit un candidat cos­mo­naut, Bondarenko, ars în barocameră, în mediu de oxigen - în urma unui scurtcircuit, în timpul u­nui test pe perioadă mai lungă. Au fost aleşi can­didaţi din rîndul piloţilor de avioane, pentru tes­ta­rea diferitelor faze ale solicitării organismului u­man - au făcut centrifugă pînă au leşinat, au sărit cu pa­raşuta de la 12.000 m fără oxigen, duşi la limita de rezistenţă a organismului, pentru teste care să fundamenteze măsurile pe care urma să le ia medicina cosmică pentru cosmonauţi. Au mai fost eşecuri, e adevărat. Dar singurul lucru - nu spun om - care a fost trimis, cu o lună şi ceva îna­inte să zboare Gagarin în cosmos, a fost un ma­ne­chin care a zburat în jurul Pămîntului. S-a tes­tat funcţionarea efectivă a rachetei, apoi a fost lansat Gagarin.

Referitor la ce se întâmplă astăzi cu pregătirea cosmonauţilor a spus:  În perioada în care am zburat noi în Cosmos, în perioada în care am început pregătirea, zburaseră mai puţin de o sută de oameni în spaţiu cosmic. În 1981, eu am fost al 103-lea pământean care am ajuns în spaţiul extra-atmosferic. Acum sunt peste 500. Statisticile în determinări medicale, biologice, psihologice asupra comportării corpului uman în spaţiul cosmic erau foarte subţiri. Nu că sunt foarte bogate acum, dar, oricum, baza de investigaţii e mai largă, 500 de oameni faţă de mai puţin de o sută câţi erau atunci, reprezintă ceva. 

Un accent deosebit a fost pus pe cel al repercusiunilor asupra organismului uman: Fiecare are anumite caracteristici comune tuturor, dar şi particularităţi în funcţie de organismul fiecăruia. Medicina cosmică era în plină dezvoltare. Se cunoşteau destule lucruri despre comportamentul organismului uman în spaţiul cosmic, dar se luau totdeauna măsuri suplimentare de prevedere, de antrenament. Unele dintre ele au fost eliminate pentru că s-au dovedit inutile, în cazul altora s-a accentuat aplicarea lor pentru că s-au dovedit utile. În momentul în care am zburat eu în spaţiul cosmic, exista un record stabilit, tocmai de Popov, cel care a fost comandantul echipajului din care am făcut eu parte, cu un an înainte de a pleca noi în cosmos el petrecuse o jumătate de an, mai exact, 186 de zile, la bordul staţiei orbitale Saliut 6. Era un record. Oricum, spuneam că există lucruri comune, dar şi particularităţi în adaptarea organismului la condiţiile de imponderabilitate. În primul rând, se modifică circulaţia sangvină în spaţiul cosmic. Nu mai există presiunea hidrostatică, atracţia sângelui spre partea de jos a corpului, iar prin natura funcţionării lui el să fie uniform distribuit în organism aşa cum se întâmplă în condiţii normale, pentru orice om. Acolo, în cosmos, dispărând presiunea hidrostatică, organismul are o reacţie de pompare a sângelui în partea superioară a corpului, practic, de la mijloc în sus simţeai o suprapresiune, chiar dureri de cap, mucoasele erau inflamate, iar în partea de jos ajungeai să îţi fie frig la picioare pentru că alimentarea cu sânge era deficitară. În momentul în care ajungi în această situaţie, organismul are o reacţie inversă la noi stimuli, caută să se adapteze la noile condiţii. Numai că, adaptarea nu se face imediat, se face în câteva zile, astfel încât abia în a treia, a patra zi de zbor cosmic am început să ne resimţim normal şi să avem senzaţia că totul este bine ca echilibru interior în corpul nostru. Dacă la început sângele îţi venea în cap, aveai automat senzaţia că stai cu capul în jos. Deci orice poziţie aveai în interiorul navei cosmice, organismul nostru, creierul nostru ne transmitea informaţia că noi stăm cu capul în jos şi că toate celelalte obiecte sunt altfel distribuite în jurul nostru. Din ziua a treia de zbor cosmic aveam impresia că stăm orizontal, ca şi când am sta într-un pat, iar abia prin a patra, a cincea zi, am avut senzaţia că stăm în sfârşit vertical, în picioare, deci, sângele avea din nou o distribuţiei uniformă în organism, în condiţii de imponderabilitate. Apar perturbaţii vestibulare, nu trebuie să te mişti foarte rapid că organismul, nemaiavând reacţia gravitaţiei, nu ştie exact spre ce te orientezi, care ar putea fi josul şi susul, care sus nu mai există, de fapt, în spaţiul cosmic. Apar o serie de senzaţii false, tocmai provocate de această lipsă a gravitaţiei. Apar modificări în structura osoasă, pentru că articulaţiile sunt dislocate, organismul nu îţi mai poartă propria greutate, coloana vertebrală se alungeşte puţin, ai dureri în coloana vertebrală. Toate aceste efecte se petrec invers atunci când revii pe Pământ.

Cosmonautul mărturisea că de 8 ani trebuie să-şi pună zilnic picături în ochi, din cauze necunoscute. Despre perioada petrecută în spaţiu a mai povestestit că vedea permanent cu ochii deschişi stele verzi, adică tot felul de sclipiri, mici explozii, flashuri - efect al bombardamentului cu particule la care îi era supusă retina. Pînă acum, 25 de cosmonauţi din întreaga lume au murit în misiuni, iar 70 au murit de bătrîneţe sau de diverse boli. Problemele de sănătate există, căci cosmosul este un spaţiu neprielnic vieţii. Eşti supus acolo acţiunii unor factori la care organismul uman nu reacţionează. Unele organe, în primul rînd ochii, au de suferit din cauza radiaţiilor. Nervul optic şi retina sînt neregenerabile, iar din cauza bombardamentului radiaţiilor corpusculare 20-30% dintre cosmonauţi se operează de cataractă la 15 ani după zborul cosmic. Dorinţa de a zbura în cosmos şi progresele medicinei cosmice te fac, însă, să zbori fără să te gândeşti la riscuri", spune cosmonautul, care observă şi că primele zboruri sovietice s-au făcut fără a se şti nimic despre centurile de radiaţii ale Pământului şi efectele lor, la anumite altitudini. S-a observat doar că Titov avea periodic stări de rău inexplicabile. Cosmonauţii abordau, însă, misiunile ca soldaţi - Pru­na­riu nici măcar nu a luat în seamă că i s-au scos amigdalele, dar şi toate măselele cariate - pentru a evita riscul de   dureri în spaţiu. Noroc cu stomatologia modernă că arăt frumos.

Un fapt ciudat era acela că de la primele ieşiri în spaţiu, cosmonauţii au re­latat că simţeau o nevoie acută de a auzi ciri­pitul păsărilor (chiar primeau la ei astfel de înre­gistrări pe benzi de magnetofon).

Referitor la astronomia educaţională, domnul general Prunariu a precizat: Astronomia este un domeniu foarte necesar pentru că, pentru a avea buni specialişti, trebuie ca aceştia să prindă gust de acest domeniu de activitate încă din tinereţe, poate chiar din copilărie. Există o lipsă foarte mare de orientare a tinerilor către anumite domenii de activitate care sunt într-adevăr necesare unei societăţi. Desigur, dacă ne uităm la televizor sau la programele artistice pe care le prezintă nu putem să ne orientăm decât spre modă, muzică, dans, bogătaşi care îţi etalează bogăţiile şi care îi intrigă pe unii tineri şi unii doresc să devină, n-aş spune nume, bogatul cutare sau cutare, aceste lucruri nu salvează o societate. Aceste lucruri pot eventual să o ducă spre o anumită direcţie de involuţie, nu de evoluţie. Adevărata evoluţie se face prin cunoştinţe, prin ştiinţă, prin participare la programe internaţionale, prin integrare în comunitatea internaţională, iar aici trebuie să se lucreze mult şi spre atragerea tinerilor şi spre aceste domenii, nu numai spre ceea ce ia ochii, într-o primă fază, iar astronomia este, într-adevăr, un domeniu, o materie pentru început în şcoală foarte intrigantă, intrigantă în sensul bun, dezvoltă imaginaţia, dezvoltă dorinţa tinerilor de a cunoaşte, de a zbura undeva sus în afara Pământului, de a investiga planete, de a investiga sisteme stelare, iar acest lucru, încet, încet, îi orientează către ştiinţă, îi orientează către ştiinţa de care este mare nevoie în orice societate. În primul rând, să nu uităm că noi facem parte acum din UE şi că trebuie să urmăm atât directivele, cât şi recomandările, inclusiv pe linie de educaţie, ale UE. În cadrul UE se promovează foarte intens educaţia la nivelul tinerilor pentru ştiinţă, pentru tehnologie, mergem spre o societate bazată pe cunoaştere. Cunoaştere înseamnă în primul rând, transmiterea de cunoştinţe, iar o bună parte din cunoştinţe sunt ştiinţifice. Ei bine, nu totdeauna aceste recomandări au fost aplicate adecvat în toate ţările UE. Noi căutăm de douăzeci de ani noi forme de învăţământ pentru a fi eficienţi şi de fiecare dată găsim ceva care nu este corespunzător. Ceea ce trebuie făcut e să introducem mai multă ştiinţă în învăţământul mediu, pentru că în cel superior oricum se face pentru că e axat direct pe nişte specialităţi. În învăţământul mediu, astfel încât să îi atragem pe tineri spre domenii exacte, spre domenii tehnice, spre domenii ştiinţifice. Atrăgându-i spre aceste domenii, indiscutabil, vor ajunge şi la astronomie, cosmonautică şi vor deveni buni specialişti care vor lucra într-un institut care colaborează cu Agenţia Spaţială Română, se vor integra unor programe europene, iar aceste domenii, printre altele, pot să vă spun că sunt bine plătite, mai bine decât multe alte domenii în care îşi găsesc acum domeniul de activitate tinerii la noi.

Referitor la această experienţă unică, a precizat: Indiscutabil, este o experienţă extraordinară, este unică, nu numai prin faptul că sunt primul român care am ajuns în cosmos, deocamdată unicul, din păcate, căci mi-aş fi dorit să fie şi alţi cosmonauţi cu care să împărtăşim experienţa şi cu care să umblăm să promovăm acest domeniu de activitate. Nu numai pentru faptul ca sunt al 103-lea din lume, când, după 50 de ani de cosmonautică există puţin peste 500 de oameni care au zburat în cosmos, dar prin trăirile pe care le-am avut, prin noua înţelegere a lumii în care trăim, pentru că din spaţiul cosmic vezi, ca un tot unitar ce se întâmplă pe planetă şi înţelegi că foarte multe procese sunt corelate între ele. Dacă, undeva pe Pământ, până atunci le vedeai separat, fiecare cu domeniul lui de activitate, influenţa omului asupra planetei, anumite lucruri care se petrec într-o zonă sau care sunt provocate într-o zonă, fără consecinţe în altă zonă, aşa aveai impresia, acolo, de sus, vezi că totul este legat, iar anumite efecte negative au relaţii în alte părţi ale globului. Lucrurile bune pe care le faci pe Pământ se pot ulterior transmite ca bune şi în alte zone. Oricum, această experienţă a fost unică!

Normal, gândul primului şi singurului cosmonaut român privind viitorul cosmonauticii româneşti a fost: România poate da sute de cosmonauţi, important este să aibă cine să îi trimită în spaţiul cosmic. Marea problemă nu este că nu există candidaţi cosmonauţi, ci că există o mare criză de lansatoare în spaţiul cosmic. Naveta spaţială americană nu mai zboară. Toate navetele americane vor fi donate muzeelor, iar pentru un anumit număr de ani americanii vor zbura cu nave ruseşti Soyuz. În perioada în care am zburat eu, în 1981, nimeni nu s-ar fi gândit că din competiţia aceea acerbă din perioada Războiului Rece se va ajunge la o colaborare atât de dezvoltată încât americanii să îşi trimită oamenii în cosmos cu navete ruseşti. O altă ţară care are capacitatea de a trimite oameni în cosmos, şi a făcut-o începând cu 2002, e China, care are sisteme proprii. Pe 20 septembrie a lansat primul modul al unei staţii cosmice şi a anunţat că în 2020 va aduce primele mostre de sol lunar în regim automat şi pregăteşte un program spaţial de anvergură. Principala problemă când eşti integrat într-un program spaţial este una politică şi apoi economică. Deci, România, pentru a selecţiona şi a trimite un nou cosmonaut în spaţiu are nevoie de o legătură foarte strânsă cu cine trimite în spaţiul cosmic şi de o colaborare economică şi ştiinţifică pentru a putea încadra acel cosmonaut într-un program. În momentul de faţă, nu vreau să fac alte comentarii legate de relaţiile noastre internaţionale, dar singura noastră şansă de a participa la o selecţie de cosmonauţi este în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene unde, ca membri plini, avem dreptul de a participa. Aici, o ultimă fază de selecţie s-a încheiat în 2009. Din 8400 de candidaţi au fost aleşi şase, care urmează un curs de pregătire complet, specializări, apoi urmează să stea la coadă după alte detaşamente de cosmonauţi selectaţi anterior şi cosmonauţii care sunt deja cu experienţă, trimişi să efectueze experimente complexe. Aşadar, cei care au fost selectaţi în 2009 vor zbura în spaţiul cosmic după 12-15 ani. Dacă România va participă la o nouă fază de selecţie, care ar putea fi peste trei sau cinci ani, pentru că nu s-a stabilit termenul deoarece rândul Europei de a avea un cosmonaut la bordul Soyuz nu vine prea des. Dacă, să zicem peste 4 ani va fi selecţionat un cosmonaut român, peste vreo 20 de ani ar avea şansa să zboare în spaţiu, a afirmat Prunariu.

Din experienţa sa în spaţiul cosmic şi din întâmplările sejurului său în cosmos, o putema aminti pe aceea cu patul, un sac de dormit fixat pe tavan. La un moment dat, se trezeşte transpirat leoarcă. Nu ştiam ce se petrece cu mine, eram ameţit complet. I-am trezit pe colegii mei să le spun ce se întîmplă - orice situaţie deosebită trebuia comunicată. Comandantul principal a aprins lumina, m-a văzut cu broboane de transpiraţie şi galben. S-a uitat la mine, apoi în jur, şi zice: «Am uitat o chestie». A luat un ventilator mic, l-a pus la un metru de mine şi, după ce el a început să mişte aerul, am adormit fără nicio problemă. În spaţiul cosmic nu există ventilaţie. Locul meu era într-o zonă neventilată, iar bioxidul de carbon pe care l-am respirat se acumulase în zona căilor mele de respiraţie. Îmi respiram acelaşi bioxid de carbon, pentru că el nu se amestecă cu aerul dacă nu e forţat. Nici aerul cald nu se amestecă cu cel rece. Nu se mai amestecă din cauza lipsei de gravitaţie, iar lîngă unele aparate care degajă căldură sunt 80 de grade, iar alături pot fi 20 de grade.

Răspunzând întrebării dacă "Aselenizarea n-a fost trucată", domnul general Dumitru Dorin Prunariu a precizat că  nu crede în scenariile conform cărora banii pentru programul Apollo au ajuns în altă parte, iar aselenizarea a fost un trucaj de Holly­wood. E greu să truchezi. S-au făcut multe simu­lări la sol, în deşert, în zone asemănătoare cu Lu­na. S-au făcut filmări, probabil unele au ieşit în presă şi de atunci au început interpretările. Dar nu înseamnă că omul n-a ajuns pe Lună. Eu i-am cunoscut pe jumătate din astronauţii care au ajuns pe Lună şi am discutat cu ei. Patru nu mai sunt în viaţă, restul sunt încă în viaţă. Programul lunar a mers şi au fost. Şi ruşii au avut program de zbor pe Lună cu oameni, au avut program de rachetă specializată, dar au avut o serie de eşecuri. În a­fară de aceasta, programul american a fost mult mai puternic finanţat - acesta a fost şi scopul lui: preşedintele Kennedy, când a anunţat demararea programului «Om pe lună», a spus că va oferi atâta finanţare încât nici o altă naţiune să nu poată să-i ajungă. Era nevoie de un succes american după toate succesele ruseşti. Primul satelit, pri­mul om în cosmos, prima femeie în spaţiul cos­mic, primul laborator spaţial şi altele au fost pre­miere ruseşti. Şi atunci americanii au vrut un pro­gram-şoc care să schimbe imaginea lumii asupra lor. 

Cele afirmate de domnul general Prunariu atât la conferinţa de presă cât şi la discursul din plenul Sesiunii, au fost întărite de vernisajul expoziţiei 30 de ani de la zborul primului român în cosmos, organizat cu sprijinul Muzeului de mineralogie din Baia Mare, prin amabilitatea domnului director Ioan Bob.

Un moment emoţionant a fost şi întâlnirea domnului general Prunariu cu cameramanul TV Române Voitiţchi Constantin (zis şi Nea Titi), cel care l-a însoţit filmând şi fotografiind toate momentele (pregătire, lansare şi aterizare) din ţară cât şi cele din Oraşul stelar din URSS, unde se pregătesc cosmonauţii. O parte din fotografiile expoziţiei au fost publicate pentru prima oară prin amabilitatea domnului Voitiţchi C.

Lucrările Sesiunii au continuat cu prezentarea de către domnul profesor Crăciun Petru, membru al Comisiei Naţionale de Astronomie, a rezultatelor de excepţie obţinute de România la Olimpiada Internaţională de Astronomie - Astrofizică de la Praga. Astfel, echipa României s-a clasat pe primul loc în lume, şi anume la proba pe echipe, învingând echipa  Iranului (loc II) şi echipa Indiei (loc III). Domnul prof. Crăciun Petru a precizat că niciodată drapelul nostru nu a fost medaliat cu 5 medalii de aur (fiecare copil a primit câte o medalie de aur) şi două medalii de bronz obţinute de Mihai şi Andrei la probele individuale. Aceste aspecte au fost completate şi de ceilalţi membri ai Comisiei Naţionale, prof. Tit Tihon şi prof. Niculae Dobrescu.

Tot în plen au fost prezentate studiile domului prof. univ. dr. Ion Tudosescu - Filosofia şi condiţia umană, urmate de studiile domnului prof. dr. Stan Florea - Reflecţii asupra realităţii româneşti, şi prof. Eftimia Florea - Trăirea în contemporaneitate.

Domnul lector. dr. Viorel Crăciuneanu de la Universitatea din Piteşti, împreună cu prof. univ. dr. Toma Roman, A.S.E. Bucureşti, prof. univ. dr. Constantin Roman, A.S.E. Bucureşti, lector dr. Daniel Ştefan, Universitatea Wales România, au prezentat trei studii legate de Consecinţele migrării temporare a forţei de muncă, Cauzele şi efectele crizelor sistemului financiar - bancar  de-a lungul vremii, Comunicarea în afaceri - o necesitate vitală.

Domnul economist dr. Constantin Rotaru, a prezentat o temă legată de Realităţi economico-sociale. Obiective politice. Formule de impoziotare.

Un studiu interesant a fost cel trimis de către Ph. D. Tomohiro MORIYAMA, Kinki University, Osaka, Japonia referitor la Un studiu cognitiv al educaţiei engleze prin intermediul culturii - dintr-o perspectivă comparativă cu identitatea japoneză.

În continuare, lucrările celei de a III-a Sesiunii Internaţionale Omul şi societatea-perspective didactice  s-au desfăşurat pe următoarele secţiuni:

OMUL ŞI UNIVERSUL, cu un număr de 8 studii:

Prof. Corina OPRESCU, C.N.L Zinca Golescu, Piteşti - Modele cosmologice şi cosmogonii mitice în Scrisoarea I de M. Eminescu

Prof. Ioan ADAM, Dimensiunea umanistă a astronomiei - Liceul Mihai Eminescu, Bârlad

Prof. Emil OPRESCU, C.N.L. Zinca Golescu, Piteşti - Universul între Biblie şi astronomie

Prof. dr. Hadrian SOARE, C.N.L. Zinca Golescu, Piteşti - Timpul demiurg. Poezia eminesciană şi teoriile moderne asupra timpului. 

Lecturer, Remus-Petre CÂRSTEA, Pitesti University, Planetarian, member of APLF - Consideraţii asupra Astronomiei Educaţionale în Primul Planetariu Digital din România/ Planetariul Muzeului Judeţean Argeş      

Prof. dr. Petru CRĂCIUN, Colegiul Agricol Fălticeni, prof. Niculae DOBRESCU, Palatul Copiilor Tulcea - Sisteme binare generale

Prof. Octavian GEORGESCU, C.N. Carol I, Craiova - Activităţi de îmbunătăţire a studiului ştiinţelor bazate pe studiul astronomiei şi roboticii

Prof. dr. Minodora-Carmen LIPCANU, Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti - Paradoxuri ale astrofizicii.

HISTORIA ET TEMPUS, cu un număr de 7 studii

Prof. dr. Vasile MĂRCULEŢ, Colegiul Tehnic "Mediensis", Mediaş; Prof. drd. Ioan MĂRCULEŢ, C.N. Ion Luca Caragiale, Bucureşti - Momente ale raporturilor româno-săseşti din Mediaş (mijlocul secolului XIX - mijlocul secolului XX) )

Dr. Ion GÎRLEANU - Elena Chiriţă, Simbol al patriotismului eroic

Prof. Emilena-Irinela TATU, C.N. Alexandru Vlahuţă, Rm. Sărat, jud. Buzău - Partidele politice din România interbelică şi atitudinea lor faţă de ştiinţa de carte din mediul rural

Prof. Andrei ARDELEAN, C.N.L. Zinca Golescu, Piteşti - Patriotism şi mecenat în cultura românească, Regina Maria

Prof. Viorica BREBEANU, C.N.L. Zinca Golescu, Piteşti - Paşoptiştii şi Revoluţia de la 1848

Prof. drd. Alexandru-Lucian VOINEA, C.N. Mihai Eminescu, Baia Mare - Plutarh şi stoicismul

Prof. Gh. OPRESCU, Piteşti - Idei - produs al gândirii omeneşti

TRADIŢIE ŞI INOVARE ÎN ŞCOALA ACTUALĂ,   cu un număr de 15 studii

Master of Arts (Linguistics) Naoya NYUGAKU, Professor at Fukui University of Technology (Faculty of Engineering), Fukui, Japan - Aplicarea cercetărilor lingvistice în domeniul predării gramaticii limbii engleze în Japonia - cu referinţe speciale asupra alternării Dativului

Ph. D. Masafumi FUKUMORI, Professor at Kyoto Career College of Foreign Languages, Kyoto, Japan - El Enfoque Cognitivo a la Enseñanza Trilingüe

Student Naoto ANNO, Kinki University (Faculty of Law), Osaka, Japan - O abordare a predării cognitive a vocabularului limbii engleze

Prof. Tit TIHON, Colegiul Naţional Roman Vodă, Roman - Metode în educaţie

Prof. Florea-Arghir BOBESCU, Centrul Logopedic Interşcolar Reşiţa, inst. Niculina BOBESCU, Liceul de Artă Sabin Păuţa, Reşiţa - Grupul şi comunicarea în cadrul grupului

Inst. Lilioara BÂRSAN, Şcoala cu clasele I-VIII Orăşeni Deal, Curteşti, Botoşani - Metoda proiectului - modalitate de evaluare a abilităţilor de comunicare

Prof. Gabriela VOICA, C.N.L. Zinca Golescu, Piteşti - Educaţia biologică - deziderat al învăţământului biologic european

Prof. Alina DIMITRIU, Colegiul Tehnic Traian, Bucureşti - Importanţa utilizării materialelor intuitive în predarea geografiei

Prof. dr. Mariana IANCU, Colegiul Naţional I.L. Caragiale, Bucureşti - Limbajul uman şi comunicarea didactică - o abordare transdisciplinară

Prof. dr. Mariana IANCU, Colegiul Naţional I.L. Caragiale, Bucureşti - Evaluarea competenţelor elevilor - politici reformatoare

Prof. Carmen SIMULESCU, C.N. I.C. Brătianu, Piteşti - "Hanu Ancuţei", o construcţie originală

Prof. Carmen NEGESCU, C.N.L. Al. Odobescu, Piteşti - Tehnica modernă - prieten sau duşman?

Prof. drd. Constantin VĂRĂŞCANU, C.N. I.C. Brătianu, Piteşti - Evoluţia învăţământului în oraşul Piteşti între anii 1892 - 1914

Prof. Magdalena MOROMETE, Şcoala Specială Valea Mare Argeş - Profilul unui profesor model

Prof. Valentina PASCU, Şcoala Specială Valea Mare Argeş - Educarea conştiinţei şi conduitei morale

TEORIE LITERARĂ ŞI FILOSOFIA CULTURII 

George-Liviu TELEOACĂ, Bucureşti - Arhetipul ca temei al oricărui canon; Substratul pelasgic al Europei fundamentează unitatea sa lingvistică; Pe urmele cauconilor

Prof. Gabriela FODOR, Grup Şcolar Dărmăneşti, Bacău - Creanga de aur, Mihail Sadoveanu - o stea în cinci colţuri/ The Golden Bough, Mihail Sadoveanu

Prof. Estera-Maria ROŞU, Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I, Timişoara - Cultura românească e diversă şi controversată

Prof. Patricia PISANO, Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I, Timişoara - Cultura românească între redeşteptare şi "doliu"

Prof. Constantin C. CÎRSTEA, Piteşti - Schiţa unui act fundamental

În încheierea Sesiunii Internaţionale OMUL ŞI SOCIETATEA - perspective teoretice şi didactice, dedicată momentului aniversar 30 de ani de la  primul zbor în cosmos al unui cosmonaut român - Dumitru Prunariu,     au fost oferite cu sprijinul Asociaţiei Culturale Argedava, reprezentată prin Preşedinte de onoare prof. univ. dr. Ion Tudosescu, Preşedinte executiv prof. dr. Stan Florea, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş, reprezentată prin Director conf. univ. dr. Octavian Sachelarie şi Casa Artelor Poligrafice Editoriale Rotarexim, reprezentată prin Director George Rotaru, următoarele  distincţii:

MEDALIO PLACHETA ANIVERSARĂ

1. Cosmonaut general (r) Dumitru Dorin PRUNARIU

2. Academician prof. univ. dr. Gheorghe PĂUN

3. Ph. D. Tomohiro MORIYAMA, Kinki University, (Faculty of Law), Osaka, Japan

4. Master of Arts (Linguistics) Naoya NYUGAKU, Professor at Fukui University of Technology (Faculty of Engineering), Fukui, Japan

5. Ph. D. Masafumi FUKUMORI, Professor at Kyoto Career College of Foreign Languages, Kyoto, Japan

6. Economist dr. Constantin ROTARU

7. Prof. drd. Sorin TROCARU, Inspector General MECTS

HRISOV IN HONORIS - aniversar

1. Prof. dr. Vasile MĂRCULEŢ, Colegiul Tehnic "Mediensis",, Mediaş

2. Prof. drd. Ioan MĂRCULEŢ, C.N. Ion Luca Caragiale, Bucureşti

3. Prof. Emilian MICU, redactor şef revista EVRICA!

4. Prof. Florinela MICU, secretar general de redacţie revista EVRICA!

5. Prof. dr. Crăciun PETRU, membru în Comisia Naţională MECTS

6.  Prof. drd. Sorin TROCARU, Inspector General MECTS

7. Prof. Niculae DOBRESCU, membru în Comisia Naţională MECTS

8. Prof. Ioan ADAM, membru în Comisia Naţională MECTS

9. Lector drd. Remus CÎRSTEA, Universitatea Piteşti

10. Prof. dr. Hadrian SOARE, C.N. Zinca Golescu Piteşti

11. Prof. Romulus SFICHI, redactor şef adjunct revista EVRICA!