Zăpada și gheața sunt analoge suprafețelor înghețate de pe Marte sau de pe alte corpuri reci din Sistemul Solar, susține Dr. Liane Benning profesoară de biogeochimie experimentală la Universitatea Leeds. Ea este însoțită în expediția științifică de Dr. Dominique Tobler, cercetător la Universitatea din Glasgow.

Organismele care trăiesc în aceste medii au evoluat până la a se obișnui cu foarte puțină hrană, rezistă la fluctuații de temperatură, deshidratare și mari niveluri de raze ultraviolet. Unele alge produc pigmenți care le protejează de razele UV și determină ca zăpada să pară de culoare roșu strălucitor.

Înțelegerea modului în care au apărut formele de viață în aceste regiuni, apoi tehnicile de supraviețuire pe care le-au adoptat ar crește probabilitatea de identificare a semnelor de viață de pe alte planete unde condițiile de mediu sunt similare.

În acest scop, cercetătorii vor culege mostre din câmpurile înghețate ale teritoriului insular Svalbard. Ele vor fi filtrate, sigilate și apoi expediate pentru analiză în laboratoarele de pe continent.

Ar mai fi de amintit și blogul Europlanet unde Dr. Benning scrie de la fața locului. Jurnalul ei poate fi accesat aici.

Expediția științifică de două săptămâni (6-20 august) în nordul îndepărtat al Norvegiei face parte dintr-un program coordonat de infrastructura europeană de cercetare Europlanet. Concret, este vorba de proiectul AMASE. El are ca obiectiv studiul mediilor extreme de pe Pământ ca punct de plecare pentru elaborarea tehnologiei care va fi folosită în misiunile spațiale americane și europene către planeta Marte.

Detalii pe website-ul Europlanet aici.

Amănunte despre Europlanet aici.

Zgomotul ambient și ecourile obstrucționează conversația telefonică. Pentru persoanele cu deficiențe de auz, chestiunea devine mult mai dificilă. Ele trebuie să crească volumul pentru a putea înțelege cuvintele interlocutorului. Cu toate acestea, creșterea volumului înseamnă totodată și creșterea zgomotului de fond.

Proiectul experților germani își propune îmbunătățirea serviciului de telefonie și se bazează pe niște algoritmi care sunt deja folosiți la aparatele auditive care compensează parțial problemele de auz.

Semnalele slabe sunt intensificate iar cele tari rămân neschimbate, altfel, ar fi percepute ca neplăcute, spune inginerul Stefan Goetze, cercetător în cadrul proiectului.

Sistemul detectează de asemenea zgomotele de fond, le reduce la minim și astfel devine util nu numai persoanelor care nu aud bine. O convorbire dintr-un mediu zgomotos poate fi mai ușor descifrată la celălalt capăt al firului.

Cercetătorii au instalat deja sistemul pe un iPod cu funcția touch, într-un sistem de telefonie fixă, în cazul celor folosite la video conferințe și în televiziune. În momentul de față, ele sunt disponibile sub forma modelelor experimentale.

Specialiștii de la Institutul Fraunhofer din Oldenburg susțin că tehnologia va fi disponibilă în doi ani de zile. Dacă tehnologia noastră este incorporată în dispozitivele consumatorilor, persoanele cu deficiențe de auz nu se vor baza numai pe aparatele auditive, mai spune Goetze.

Mai multe amănunte aici.

Sistemul este prezentat zilele acestea la o expoziție de produse electronice și electrocasnice IFA - Consumer Electronics Unlimited care se desfășoară la Berlin, Germania, în perioada 3-8 septembrie. Detalii aici.

Vorbim de un proiect ale cărui coordonate sunt: planeta Pământ, omenirea, cerul de deasupra noastră și o bază de date. Asta pentru că bolta cerească poate fi privită și ca patrimoniu universal - ea face parte din toate culturile răspândite în toată lumea. De aceea, cunoașterea ei reprezintă un drept și de aceea a fost gândită această infrastructură.

Proiectul se numește Ancient Skies și este coordonat de Doris Vickers, specialistă în filologie clasică și cercetătoare la Universitatea din Viena.

Stelele și constelațiile care apar în diverse culturi se regăsesc în această bază de date. E de ajuns să tipărești într-o căsuță numele modern al unei stele și după un click primești ca rezultat denumirile similare în diverse culturi - cele care sunt în baza cunoașterii. Pentru ca totul să fie posibil trebuie să te înregistrezi dar totul e gratis și nu implică alte obligații.

Mai multe amănunte aici.

Lucrarea a fost prezentata la cea de a 18-a conferinta SEAC (European Society for Astronomy in Culture) care s-a desfasurat in perioada 30 august - 3 septembrie 2010, la Gilching, Germania.

O temperatură de - 1,8⁰ C ar trebui să fie suficientă pentru a îngheța orice pește. Asta pentru că sângele lor îngheață la - 0,9 grade Celsius. Cu 50 de ani în urmă s-au descoperit în sângele unor pești din Antarctica niște proteine care au proprietăți anti-îngheț. Modul în care funcționează a rămas însă necunoscut.

Pentru a evidenția mecanismul, cercetătorii de la Bochum au folosit o tehnică spectroscopică specială. Asta pentru că radiația terahertz ajută la înregistrarea mișcării colective a moleculelor de apă și a proteinelor. Astfel, experții arată că simpla prezență a proteinelor determină moleculele de apă să aibă o mișcare mult mai ordonată. Coreografic vorbind, dansul zvăpăiat devine menuet, după cum susține unul dintre cercetători.

Lucrarea intitulată "Antifreeze glycoprotein activity correlates with long-range protein-water dynamics" a fost publicată în Journal of the American Chemical Society. Detalii aici.

Măsurători astronomice de precizie asupra mega-triunghiului Retezat-Parang-Sarmisegetusa Regia este titlul unei lucrări care poartă semnăturile a doi cercetători români: Florin Stănescu de la Universitatea din Alba-Iulia și Dr. Franz Kerek din Germania. Acesta din urmă este de formație chimist, a terminat facultatea la Cluj-Napoca și a lucrat la Universitatea de Vest și la Institul de Chimie al Academiei Române; acum este cercetator la  Institutul Max Planck din Munchen. Este pasionat de arheoastronomie și așa se explică abordarea acestei teme. Franz Kerek susține că Sarmisegetusa nu a fost poziționată întâmplător. El spune că văzut din sanctuar, Soarele intră în Retezat în cea mai scurtă zi a anului; perpendicular pe această linie, se află o altă linie dreaptă care duce spre mijlocul geografic al munților Parîng. Astfel, sanctuarul mare rotund se află la 90 de grade între aceste două direcții, mai susține Dr Franz Kerek.

A doua lucrare românească este tot un poster realizat de un grup de experți condus de Iharka-Magdalona Szucs-Csillik și intitulat lumea arheoastronomică româneasca.

Cea de a treia lucrare abordează legătura între astronomie și politică. A fost realizată de Dr Magda Stavinschi și autorul acestor rânduri iar prezentarea ei va avea loc în ultima zi a conferinței.

Detalii aici.

Este pentru prima dată când s-a reușit cântărirea sistemelor planetare în întregime, adică planetele împreună cu sateliții și inelele lor, spune liderul echipei de astronomi Dr David Champion de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie din Bonn, Germania.

Rezultatele obținute prin noua metodă sunt conforme cu cele determinate prin metode anterioare. Până acum, astronomii cântăreau planetele prin măsurarea orbitelor lunilor sau ale probelor spațiale care le înconjurau. Masa crează gravitație iar forța de atracție gravitațională a unei planete determină orbita oricărui corp care îl înconjoară - atât mărimea orbitei cât și timpul necesar pentru parcurgerea ei.

Noua tehnică se bazează pe o serie de corecții pe care astronomii le fac semnalelor primite de la pulsari sub forma undelor radio. Această abordare este foarte potrivită pentru aflarea maselor planetelor care nu au fost vizitate de vreo probă spațială.

Lucrarea intitulată "Measuring the mass of Solar-System planets using pulsar timing" (doi: 10.1088/2041-8205/720/2/L201) a fost acceptată pentru publicare în revista Astrophysical Journal. Detalii aici.

Unul din aspectele noi ale acestui sistem (dezvoltat în cadrul proiectului Marmota, pentru detalii click aici) constă în faptul că reproducerea peisajului pe ecranul telefonului este identică cu ceea ce se vede din locul de observație. Chiar până la o depărtare de 500 de km și pe o suprafață cuprinsă între 60 de grade latitudine nord și 60 de grade latitudine sud.

Sistemul integrează tehnologii și rezultate din mai multe discipline ale științei: de la cartografie și grafică pe computer la algoritmi care mai de care mai sofisticați. Fiecare pixel al imaginii poate fi asociat cu informații despre altitudine, latitudine, longitudine sau distanța față de observator, spune Michele Zanin cercetător la Centrul de informație tehnologică din cadrul Fundației Bruno Kessler.

Toate presupun folosirea unei mici cantități de memorie deoarece poziția utilizatorului este detectată de GPS-ul din telefonul mobil; ulterior, aceasta este trimisă prin internet către un server central unde datele sunt prelucrate. Atunci când informațiile au fost ordonate ele sunt împachetate în fișiere de 50-120 Kb și apoi sunt expediate către utilizator care le recepționează la rezoluție înaltă, adică este vorba de o imagine de 360 de grade. În funcție de prioritățile stabilite de utilizator imaginea va conține și amănuntele dorite, cum ar fi numele țării sau altitudinea.

Având subtitlul "Homo sapiens între determinism biologic și diversitate culturală", acest program se adresează unei plaje largi de licențiați, de la biologi la filosofi, de la istorici la economiști, tuturor celor care doresc să își suplimenteze bagajul informațional și metodologic cu perspectiva evoluționistă asupra speciei umane.

Programa cuprinde, pe lângă cursurile teoretice strict necesare, cursuri de metodologie și numeroase stagii în care se vor exersa în mod practic cunoștințele și abilitățile deprinse. Printre cursurile acestui master amintim: Biologie evoluționistă, Genetica umană și populațională, Organizarea socială umană, Sexualitatea umană, Comunicarea, charisma și manipularea, Metodologie antropologică și statistică.

Pe lângă cadrele didactice de la facultatea de Biologie, în acest program sunt implicați și profesori de la alte instituții de învățământ superior (Sociologie, Medicină etc.), acest lucru facilitând abordarea interdisciplinară a domeniului dar și participarea absolvenților din diferite domenii.

În plus, vor exista seminarii și conferințe susținute de cercetători și profesori de la universități britanice, germane, americane și canadiene, unii dintre ei, români cu o carieră înfloritoare.

Masterul  se bucură și de susţinerea Institutului de Antropologie "Francisc Rainer" al Academiei Române cu care există o colaborare ştiinţifică de lungă durată. Institutul va acorda sprijin logistic şi ştiinţific pentru acoperirea unor aspecte antropologice particulare şi includerea studenţilor masteranzi în activitatea de cercetare ştiinţifică pe şantiere de profil.

Înscrierile la acest program au loc între 1 si 5 septembrie. Admiterea are loc între 8 și 12 septembrie și presupune o parte scrisă (scrisoare de intenție) și un examen oral. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina de internet a acestui master de la Facultatea de Biologie, click aici.

În condițiile în care societatea românească pare în regres, acest program și altele asemănătoare dovedesc că există nuclee de excelență, integrate cu cercetarea mondială de nivel înalt. Astfel, se oferă ocazia de a participa la o "aventură" care, la un moment dat, se va solda cu ridicarea României din marasmul economic și spiritual actual.

Pentru a beneficia de avantajele pe care le oferă ResearchGATE e necesară înregistrarea ca utilizator. Aceasta înseamnă că odată înregistrat în rețea, fiecare cercetător își crează un profil - ceva asemănător unui CV, unde scrie pe scurt despre educația sa, proiectele la care a conlucrat, interesele în domeniul științei, date de contact etc. Fiecare profil este echipat cu o rubrică specială pentru încărcarea publicațiilor, precum și cu un blog personal care permite utilizatorului postarea de noutăți sau comentarii.

În cadrul Platforma ResearchGATE se pot dezbate prin intermediul miilor de grupuri academice diverse teme de specialitate.

Grupurile de discuție cuprind subiecte din toate domeniile. Cercetătorii se pot alătura grupurilor deja existente sau pot crea grupuri noi. Acestea pot fi setate ca deschise tuturor utilizatorilor sau ca grupuri private, caz în care datele sunt confidențiale sau proiectul nu este încă public.

Pentru o comunicare eficientă, platforma a implementat diverse aplicații în cadrul grupurilor de discuție, cum ar fi unealta file-sharing care permite co-editarea de texte și unealta timetable pentru programarea de întâlniri.

Utilizatorul poate încărca imagini, fișiere sau publicații în cadrul aplicației microblog sau poate să-și publice lucrări în mod gratuit în cadrul aplicației Self-Archiving.

Motorul semantic de căutare este o caracteristică exclusivă a rețelei ResearchGATE. Nu rămâne decât să încercați și să ne scrieți părerea dvs despre această platformă.

Website-ul ResearchGATE este disponibil aici.

Ar mai fi de spus că la cea mai recentă reuniune a laureaților Premiilor Nobel de la Lindau, Germania, (27-2 iulie 2010) organizatorii conferinței au decis să colaboreze cu platforma online ResearchGATE. În cadrul acesteia s-a inaugurat Comunitatea Lindau Nobel care permite participanților să păstreze legătura unii cu alții. Un document comun emis de rețeaua ResearchGATE și de Meetings of Nobel Laureates Lindau conține declarațiile unor personalități despre această colaborare.

Prințesa Bettina Bernadotte, președintele Consiliului Reuniunii Laureaților Nobel, încurajează comunitatea virtuală: "Reuniunile Laureaților Premiilor Nobel, precum și existența unei astfel de rețele online, facilitează în mod trainic contactul dintre oamenii de știință".

Profesorul Wolfgang Schürer, președintele care organizează întâlnirea laureaților Nobel, adaugă: "Lindau dispune de potențialul de inițiere a unei noi colaborări internaționale, putând deveni un forum al descoperirilor științifice de maine".

Nu în ultimul rând, Dr. Ijad Madisch, cofondator și director executiv al ResearchGATE, precizează: "ResearchGATE și Reuniunea Laureaților Premiilor Nobel au un scop comun - de a facilita păstrarea contactului și colaborarea cercetătorilor din toate colțurile lumii".

În timpul unei misiuni spațiale, mușchii unui astronaut cu vârsta de 30-50 de ani ajung să se comporte ca ai unei persoane în vârstă de 80 de ani. Efectele stării de imponderabilitate asupra sistemului muscular constituie astfel un risc extrem pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman către planeta Marte sau orice alt loc din Univers.

Studiul a fost coordonat de Robert Fitts, profesor de biologie la Universitatea Marquette din Milwaukee, Wisconsin. Cercetarea vine într-un moment când interesul față de planeta Marte este în creștere . NASA estimează că un echipaj uman ar ajunge la planeta roșie în 10 luni de zile, ar sta pe Marte 1 an de zile astfel că misiunea în întregime ar dura aproape 3 ani de zile.

Autorul principal al cercetării susține că dacă misiunea s-ar realiza acum, abilitatea astronauților de a lucra ar fi mult diminuată; cei mai afectați mușchi ar fi ai gambei și ar funcționa la numai jumătate din capacitate. Membrii echipajului ar obosi foarte repede și ar avea dificultăți în a executa operațiuni de rutină în costumul de astronaut. Mult mai periculoasă ar fi întoarcerea pe Pământ din cauza epuizării fizice iar în cazul unei aterizări forțate astronauții ar fi incapabili de evacuare.

Studiul de față reprezintă prima analiză la nivel celular a efectelor zborului spațial de lungă durată asupra sistemului muscular uman, după cum se precizează în comunicatul de presă emis de The Physiological Society.

Experții au realizat biopsii ale gambei unor nouă astronauți și cosmonauți, înainte și după 180 de zile petrecute pe Stația Spațială Internațională (SSI). Rezultatele arată că la finalul misiunii s-au înregistrat pierderi substanțiale de fibră musculară. Din păcate, nu a contat forma fizică bună de la începutul călătoriei; mai mult chiar, cei mai bine dezvoltați mușchi observați la plecarea în misiune au suferit și cel mai mare declin.

Prin urmare, e nevoie de noi programe de exerciții fizice. Acestea trebuie imaginate și testate pe SSI, apoi se poate pune problema unei călătorii spațiale lungi.

În pofida acestor rezultate nu trebuie să renunțăm la ideea unei călătorii spațiale prelungite. "Misiunile cu echipaj uman către Marte reprezintă următoarea frontieră, la fel cum emisfera vestică a planetei noastre a fost în urmă cu 800 de ani", spune profesorul Fitts. Dacă am înceta să explorăm, am stagna și nu am avansa în ceea ce privește înțelegerea Universului, mai spune el.

Pe termen scurt, profesorul Fitts crede că eforturile ar trebui concentrate pe utilizarea la maxim a SSI; așa se vor putea pune la punct metode mai bune de protejare a mușchilor și oaselor. "NASA și ESA trebuie să dezvolte un vehicul care să înlocuiască naveta spațială astfel ca cel puțin 6 astronauți să poată sta pe SSI perioade de 6-9 luni de zile" recomandă Fitts. "Ideal ar fi ca acest vehicul să poată andoca la SSI pe perioada misiunii astfel ca în caz de urgență întreg echipajul să evacueze stația", mai susține profesorul Robert Fitts.

Lucrarea intitulată "Prolonged Space Flight-Induced Alterations in the Structure and Function of Human Skeletal Muscle Fibres" va fi publicată în ediția din 15 septembrie a revistei Journal of Physiology. Rezumatul ei este disponibil aici.

Odată intrat în corpul uman, un nanomaterial se leagă de diverse proteine sau aminoacizi. Aceste molecule vor determina traseul particulei. Prin urmare, acest proces influențează comportamentul particulei în interiorul corpului. Autorii cercetării precizează că astfel nanoparticula capătă formă și proprietăți de suprafață noi. Astfel, există posibilitatea creșterii sau reducerii unor caracteristici cum ar fi toxicitatea. Apoi, se poate stabili cât de folositoare este o particulă la distribuirea de substanțe medicamentoase către anumite celule.

Echipa a folosit o serie de substanțe chimice și a testat suprafața unor nanoparticule diverse. Mărimea și suprafața unei nanoparticule determină tipul de materiale cu care se va lega. Odata ce acestea sunt cunoscute cercetatorii pot crea un fel de "amprente" care arată modurile în care o anume particulă va interacționa cu moleculele biologice. Altfel spus, aceste amprente permit cercetătorilor să-și formeze o idee despre comportamentul nanoparticulelor care se află în interiorul corpului uman.

Lucrarea intitulată "An index for characterization of nanomaterials in biological systems" (doi:10.1038/nnano.2010.164) poartă semnăturile cercetătorilor Xin-Rui Xia, Nancy A. Monteiro-Riviere și Jim E. Riviere, de la Universitatea de stat Carolina de Nord și va fi publicată în numărul din 23 august al revistei Nature Nanotechnology. Amănunte aici.

Corpul ceresc descoperit - numit PSR J2007+2722 - este un pulsar izolat. Vorbim de o stea neutronică ce se rotește de 41 de ori în fiecare secundă și care prezintă un câmp magnetic neobișnuit de mic.

Autorii descoperirii sunt Chris și Helen Colvin, specialiști IT în Ames, Iowa, SUA, și Daniel Gebhardt, analist de sistem la Universitatea Mainz, Germania. Computerele lor împreună cu alte 500.000 din toată lumea analizează informații pentru proiectul Einstein@Home.

Inițial, proiectul a fost gândit să conducă la descoperirea undelor gravitaționale. În anul 2009, datele de la Observatorul Arecibo din Puerto Rico, SUA, au fost incluse în sistemul de procesare și acestea au condus la prima descoperire din cadrul proiectului.

Amănunte în articolul intitulat "Pulsar Discovery by Global Volunteer Computing" apărut în revista Science, aici.

Detalii despre Einstein@Home aici.

Autorii demonstrează în articol că potrivit calculelor referitoare la consumul de energie în domeniul transporturilor în Europa, ar fi nevoie de aproape 0,4 miliarde de metri cubi de biodiesel pentru a înlocui combustibilul utilizat.

Cultivarea micro-algelor presupune 9,25 milioane de hectare de teren, adică o suprafață egală cu cea a Portugaliei; astfel, piața europeană a transporturilor ar putea fi acoperită dacă se obțin 40.000 de litri de biodiesel pe fiecare hectar.

Pentru cultivarea algelor, îngrășămintele ar putea fi extrase din bălegar și ape uzate, iar ca sursă de energie e nevoie de lumină solară. Foarte important, cantitatea de apă proaspătă consumată la cultivarea algelor este mică deoarece poate fi utilizată și apa de mare.

Cercetătorii olandezi susțin că piața algelor devine rentabilă pe scară mare dacă prețul pe kilogram ar fi de 1 euro și 65 de cenți. Asta înseamnă multă tehnologie de perfecționat, din moment ce acum 1 kg de alge costă 250 de euro. De aceea, experții estimează că din perspectiva timpului, e vorba de o așteptare de 10 până la 15 ani de zile.

Articolul din revista Science este intitulat "An Outlook on Microalgal Biofuels" și poartă semnătura cercetătorilor René Wijffels și Dr Maria Barbosa. Rezumatul cercetării este disponibil aici.

Informații suplimentare sunt disponibile aici.

Harry Kroto este unul din cei trei oameni de știință care au primit Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1996 pentru descoperirea unei molecule formată din 60 de atomi de carbon distribuiți într-o structură asemănătoare unei mingi de fotbal.

Înțelegerea cu precizie a felului în care aceste molecule de carbon se asambleaza duce la cunoașterea modului în care se pot construi molecule complexe la nivel nanometric. Aceasta poate însemna crearea bazei științifice pentru dezvoltarea celulelor solare mai eficiente sau a agenților de distribuire a substanțelor medicamentoase. De curand, astronomii de la NASA au detectat cu ajutorul Telescopului Spațial Spitzer prima dovadă a faptului că moleculele C60 pot fi create în cosmos.

"Întreabă un laureat Nobel" este în esență un program de comunicare a științei către public. Pentru ediția curentă în care protagonist este Harry Kroto, termenul limită până la care se pot trimite întrebările, preferabil în format video - deși se accepta și text - este 4 septembrie 2010. Aceasta se poate face fie prin intermediul canalului YouTube (click aici) sau de pe pagina Facebook a premiilor Nobel (click aici). Răspunsurile lui Harry Kroto vor fi transmise insa pe Youtube.

În sesiunile anterioare invitați au fost David Gross (click aici), John Mather (click aici) și Albert Fert (click aici), câștigători ai premiului Nobel pentru Fizică în anii 2004, 2006 și 2007. Întrebările adresate acestora de studenți sau de public au variat de la ce este materia întunecată sau cât de mare este spațiul cosmic, până la ce cărți a citit în copilărie.

Informații despre Harry Kroto și descoperirea care a fost distinsă cu Premiul Nobel sunt disponibile aici.

Un stomac mai mic presupune un necesar caloric redus și apoi grăbește instalarea stării de sațietate. Obiectivul nostru este de a oferi pacienților o soluție de slăbit care să se bazeze pe cât mai puține tăieturi posibile, și, dacă se poate, fără ajutorul dispozitivelor medicale", susține Dr. Santiago Horgan, medic și director al Centrului pentru Tratarea Obezitatii din cadrul Universității (Center for the Treatment of Obesity).

Procedura durează o ora iar după operație pacienții pierd săptămânal între 900 de grame și aproape 2 kg.

Prin îndepărtarea a 80% din stomac prin cavitatea bucală s-au minimizat traumele abdomenului, spune doctorul Horgan care până acum a realizat peste 100 de asemenea proceduri. El mai spune că lipsa unei tăieturi deschise reduce riscul de hernie și diminuează considerabil durerea. Tendința e clară: ne apropiem de momentul în care chirurgia obezității se va face fără nicio zgârietură, după cum precizează medicul Santiago Horgan, de asemenea coordonator și al unui centru privind viitorul chirurgiei (Center for the Future of Surgery).

Mai multe amănunte aici.