Cercetătorii au dezlegat misterul genetic al adaptării omului la altitudini mari


Tibetanii au o genă care le permite să trăiască în medii aflate la altitudini de peste 3 kilometri. La această înălțime, alte populații suferă de rău de înălțime. Cel puțin așa susține un grup internațional de cercetători care și-au publicat rezultatele în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, PNAS.

Oamenii care locuiesc sau călătoresc la mari altitudini răspund la lipsa de oxigen prin crearea de mai multa hemoglobină, componenta din sânge care transportă în corp oxigenul. Sportivii obișnuiesc să se antreneze la altitudini mari pentru a creşte concentraţia hemoglobinei cu scopul de a procesa mai mult oxigen atunci când se află în competiție. Cu toate acestea, un nivel ridicat de hemoglobină la altitudini mari poate provoca rău de altitudine. Tibetanii însă au evoluat și evită în mod natural răul de înălțime prin menţinerea unei concentraţii scăzute de hemoglobină.

S-ar putea spune chiar că natura a rezolvat chestiunea adaptării localnicilor la mediul aflat la altitudini de peste 3.000 de metri. Pentru localizarea cu precizie a varianților genetici și a explica nivelurile relativ scăzute de hemoglobină, cercetătorii au colectat mostre de sânge de la aproape 200 de săteni tibetani care trăiesc în trei regiuni din Himalaya situate la altitudini mari.

"Am comparat ADN-ul și am observat la marea majoritate a tibetanilor o semnătură genetică ce nu se regăsea decât la foarte puțini din sătenii chinezi care trăiesc la altitudini mai joase iar acest lucru are legătură cu nivelul scăzut de  hemoglobină" susține geneticianul Dr. Gianpiero Cavalleri, unul dintre autorii studiului și lector în cercetare biomedicală la Royal College of Surgeons in Ireland (RCSI) din Dublin.

Experții mai susțin în comunicatul de presă emis pe această temă că este vorba de primele dovezi privind selecţia naturală  la altitudini mari. Implicaţiile se extind și către sănătatea cardiovasculară. Se știe apoi că populaţiile care trăiesc în America de Sud, Africa şi Himalaya s-au adaptat în moduri diferite la mediile sărace în oxigen.

"Se pare că natura a venit cu soluţii diferite la aceeaşi problemă - probabil că există mult mai multe semne genetice care urmează să fie caracterizate şi descrise ", mai spune Dr. Cavalleri.

Lucrarea este intitulată "Natural selection on EPAS1 (HIF2α) associated with low hemoglobin concentration in Tibetan highlanders". Rezumatul ei este disponibil aici.

Comentarii



Postati comentariul

Nume

Titlu


Comentariu


Completati caracterle din imagine

Visual verification


Posteaza comentariu

Comentariul va fi vizibil dupa aprobarea lui de catre editor