Mușchii astronauților se
deteriorează în timpul zborurilor spațiale iar capacitatea lor de
efort fizic se reduce cu peste 40%. Cel puțin așa susține un grup
de cercetători americani care au publicat un studiu în The Journal
of Physiology. Este vorba de poate prima lucrare de analiză la
nivel celular a efectelor zborului spațial de lungă durată asupra
sistemului muscular uman.
În timpul unei misiuni spațiale, mușchii unui astronaut cu
vârsta de 30-50 de ani ajung să se comporte ca ai unei persoane în
vârstă de 80 de ani. Efectele stării de imponderabilitate asupra
sistemului muscular constituie astfel un risc extrem pentru
viitoarele misiuni cu echipaj uman către planeta Marte sau orice
alt loc din Univers.
Studiul a fost coordonat de Robert Fitts, profesor de biologie
la Universitatea Marquette din Milwaukee, Wisconsin. Cercetarea
vine într-un moment când interesul față de planeta Marte este în
creștere . NASA estimează că un echipaj uman ar ajunge la planeta
roșie în 10 luni de zile, ar sta pe Marte 1 an de zile astfel că
misiunea în întregime ar dura aproape 3 ani de zile.
Autorul principal al cercetării susține că dacă misiunea s-ar
realiza acum, abilitatea astronauților de a lucra ar fi mult
diminuată; cei mai afectați mușchi ar fi ai gambei și ar funcționa
la numai jumătate din capacitate. Membrii echipajului ar obosi
foarte repede și ar avea dificultăți în a executa operațiuni de
rutină în costumul de astronaut. Mult mai periculoasă ar fi
întoarcerea pe Pământ din cauza epuizării fizice iar în cazul unei
aterizări forțate astronauții ar fi incapabili de evacuare.
Studiul de față reprezintă prima analiză la nivel celular a
efectelor zborului spațial de lungă durată asupra sistemului
muscular uman, după cum se precizează în comunicatul de presă emis
de The Physiological
Society.
Experții au realizat biopsii ale gambei unor nouă astronauți și
cosmonauți, înainte și după 180 de zile petrecute pe Stația
Spațială Internațională (SSI). Rezultatele arată că la finalul
misiunii s-au înregistrat pierderi substanțiale de fibră musculară.
Din păcate, nu a contat forma fizică bună de la începutul
călătoriei; mai mult chiar, cei mai bine dezvoltați mușchi
observați la plecarea în misiune au suferit și cel mai mare
declin.
Prin urmare, e nevoie de noi programe de exerciții fizice.
Acestea trebuie imaginate și testate pe SSI, apoi se poate pune
problema unei călătorii spațiale lungi.
În pofida acestor rezultate nu trebuie să renunțăm la ideea unei
călătorii spațiale prelungite. "Misiunile cu echipaj uman către
Marte reprezintă următoarea frontieră, la fel cum emisfera vestică
a planetei noastre a fost în urmă cu 800 de ani", spune profesorul
Fitts. Dacă am înceta să explorăm, am stagna și nu am avansa în
ceea ce privește înțelegerea Universului, mai spune el.
Pe termen scurt, profesorul Fitts crede că eforturile ar trebui
concentrate pe utilizarea la maxim a SSI; așa se vor putea pune la
punct metode mai bune de protejare a mușchilor și oaselor. "NASA și
ESA trebuie să dezvolte un vehicul care să înlocuiască naveta
spațială astfel ca cel puțin 6 astronauți să poată sta pe SSI
perioade de 6-9 luni de zile" recomandă Fitts. "Ideal ar fi ca
acest vehicul să poată andoca la SSI pe perioada misiunii astfel ca
în caz de urgență întreg echipajul să evacueze stația", mai susține
profesorul Robert Fitts.
Lucrarea intitulată "Prolonged Space Flight-Induced Alterations
in the Structure and Function of Human Skeletal Muscle Fibres" va
fi publicată în ediția din 15 septembrie a revistei Journal of
Physiology. Rezumatul ei este disponibil
aici.